" Nicht verstehen... "
" Anamaria, sa fii cuminte! "
" Sarut mana! Numai bine! "
Ultimele propozitii spuse de bunicul catre mine, acum o saptamana... Era bolnav si foarte slabit... Cand m-a vazut, a dat sa se ridice din pat si fiindca nu putea, l-a ajutat mama sa se scoale in fund... Nu intelegeam de ce intindea mana spre masa cand mama i-a spus sa ma pupe... Se rusina sa ma pupe fara sa fe sters la gura cu un servetel parfumat... Lacrimile-mi curg... Mama i-a dat servetelul, s-a sters si ne-am pupat cu multa dragoste pe obraji...Nu mancase nimic de cateva zile, refuza medicamentele, hrana...Bea doar apa...Mare mi-a fost mirarea si bucuria cand i-a cerut mamei mele, sa-i curete o portocala de la mine...Vroia sa-mi faca pe plac cu asta...Nu a mancat decat o jumatate de felie...Nu putea...L-am rugat sa manance si sa bea dintr-o tinctura dar in zadar...Nu putea sa vorbeasca...S-a intins iarasi in pat...Am crezut ca vrea sa doarma si cand am dat sa ies din camera lui, s-a uitat spre mine si mi-a zis: " Anamaria, sa fi cuminte! " Am dat din cap ca sa-l asigur in privinta acestui lucru... M-a speriat neputinta lui si felul in care boala-l ruinase fizic...Cand m-am intors in camera lui, eram ingrijorata fiindca nu manca... Am mai intis spre el tinctura de propolis si atunci mi-a fost dat sa-l aud pe tataie cum imi zice: " Nicht verstehen!" Am inceput sa rad impreuna cu matusa mea...Era un ras tamp si incordat de om placut socat de ceea ce auzise...Mi-am dat seama ca tataie are umor chiar si pe patul de moarte... Stia ca are cancer... M-a impresionat demnitatea si umorul lui de a sfida moartea care incepuse sa-i dea tarcoale... Apoi, ultimele lui propozitii au fost ceva de genul : " Sarut mana! Numai bine! A facut efortul sa le spuna fiindca stia ca trebuia sa plec...Azi, a murit...La sase fara cinci, seara...M-a anuntat mama ( fata lui ) prin telefon...I-a stat alaturi pina la capat alatui de matusa si unchiul meu...A murit spovedit, impartasit si cu candela aprinsa...Un sfarsit crestinesc. Dumnezeu sa-l ierte! Multe lucruri le inteleg in viata...Multe lucruri nu le inteleg....Iata cum o pasare si-a luat azi zborul...Spre Ingrijtorul ei! Spre locul in care nu exista durere, tristete si suspin...
P.S: Poate ca am sa sterg acest acest articol...Nu-mi place cand dau " din casa"... Dar momentan....Vorbeste durerea din mine...Durerea ca de-acum, o sa-mi fie din ce in ce mai dor de cei care s-au dus... Si pozele cu ei nu-l vor putea stinge...Si totusi, nu acesta este sfarsitul !
