Fericirea...

Toti alergam dupa fericire...dar cand vine spre noi...stim sa o primim,stim sa ne deschidem in fata ei? Nu prea cred...majoritatea nici nu o recunoastem atunci...Abia mai tarziu din franturile de amintiri si printre starile de blazare...incercam sa reconstituim fericirea pierduta.Adaug un fragment din 'Nopti albe " -Dostoievski pentru a se intelege mesajul meu mai bine..."SPER CA CERUL TAU SA FIE MEREU SENIN,zambetul tau dulce sa fie stralucitor si netulburat si sper sa fi binecuvantata pentru ACEEA CLIPA DE FERICIRE fara margini pe care ai oferit-o unei inimi singure si pline de recunostinta!" Nu-i asa ca persoana care v-a facut intr-o anume clipa fericit(a) ( si de asta ti-ai dat seama abia acum...)merita totul? "Fericirea nu ti-o poate da cineva,cineva ti-o poate doar lua." spune inteligenta doamna Ileana Vulpescu. Cata dreptate are! Cum sa cauti fericirea in celalalt? Un om la fel de imperfect ca si tine.. Sa te legi ca disperatul(a) de cineva si sa-l invinuiesti ca nu te face fericit(a).Fericirea se cauta in tine,nimeni nu te va simtii mai bine decat te simti tu, cum nici tu nu-l vei simtii pe altul mai bine decat o poate face el insusi...Nimeni nu-ti va da ajutor intr-o problema,mai mult decat o poti face tu. Si,stii cum? Pretuindu-te( dar fara a cadea in latura narcisismului,egoismului..)cercetandu-te,auzindu-ti propria respiratie...propriul eu. Ca sa fii fericit ,nu ai nevoie decat de tine! Ai nevoie sa-ti faci ordine in ganduri, sa te gandesti cam ce conteaza cel mai mult pentru tine, ce te implineste cel mai mult si cum poti ajunge sa ai ce-ti doresti. Fericirea oricum este un termen iluzoriu pe acest pamant si franturile de zambete,rasete si amintirii ale momentelor,chipurilor care ti le-au declansat...pot alcatui sau nu...fericirea ta!T u decizi asta. Si daca "fericirea inseamna egoism" precum spune Garret Imis in cartea Dincolo de muntele cunoasterii...prefer sa nu fiu fericita!