Viata are prioritate!

Proaspat intoarsa de la mare, am vrut sa scriu despre ceva frumos dar evenimentele tragice din Bucurestiul acestei seri de vara, mi-au luat-o inainte... Inima mea striga de durere, plang atat la propriu cat si la figurat pentru cele trei mame care si-au pierdut in seara asta bebelusii, pentru cele ai caror bebelusi sunt acum grav raniti in urma exploziei produse la Maternitatea Giulesti si pentru spaima traita de oamenii astia: mame, tati , rude, romani... Pentru teroarea mamelor care au lesinat asteptand vesti despre bebelusii lor... Urmaresc ultimele stiri cu sufletul la gura si sirenele salvarilor ma alarmeaza si mai mult... Ma rog pentru sufletele nou-nascutilor in timp ce inima ma inteapa si ma trec fiori pe sira spinarii... Tragedia s-a petrecut atat de aproape de locul in care locuiesc incat socul si disperarea plutesc in aer pe strada Turda de unde aud sirenele 'curgand' in trecerea lor furibunda pentrua a salva viata bebelusilor... Sunt socata si ma intreb ce vina au avut acesti parintii ca sa-si piarda nou-nascutii.... Romania trezeste-te! Ce s-a intamplat cu siguranta din Romania? Se mai poate sta, se mai poate naste aici in siguranta? Se mai poate trai? Opt nou-nascuti sunt acum in stare grava la spitalul Grigore Alexandrescu si sansele lor de supravietuire sunt minime... Moartea nu ma impresioneaza decat atunci cand fura copilaria si tineretea... Urasc prostia unora din tara asta pe care o suspectez ca exista la doza mare! I-as sfasia pe vinovatii acestei tragedii precum o fiara! Cuvintele sunt inutile in fata durerii...