Cand putem sa privim cerul Alexandriei peste care zambesc narcisele?
Sau cerul din Bucuresti cu ai sai nori...
Cum sa ne indignam cand simpla privire a cerului ne descreteste fruntile?
Nu am inteles acest mesaj postat pe un zid din Bucuresti sau nu am vrut...
P.S: Avem o primavara, o minte si un cer... Stim sa le folosim?
Cerul cu firele lui...negre...
RăspundețiȘtergereCerul e mereu frumos si pur,cu nori sau fara nori,ziua dar mai ales noaptea este sublim.Prea putini insa stiu sa ridice capul sa-l priveasca sa vada speranta,sa-l iubeasca si sa se bucure de frumusetea lui,poate doar cei care se mentin la virsta adolescentei...:)
RăspundețiȘtergereCatalin: fin observator cum esti.. ;)
RăspundețiȘtergereAnonim: Mereu mi-a placut sa privesc cerul noaptea dar din pacate, nu mi-am gasit foarte multi companioni. Cred ca faptul ca te mentii la virsta adolescentei te ajuta sa privesti intr-un mod cu totul aparte, cerul...Cum ramane cu anonimatul? :)