miercuri, 18 mai 2011

Masina si casa lui Nae Ionescu...


Nae Ionescu si-a comandat din Germania acest superb Maybach...
Cu noua zile inainte de moarte, Nae Ionescu vine acasa, la volanul acestei masini, la fostul sau coleg de redactie de la saptamanalul "Ideea europeana", Emanoil Bucuta, care noteaza in jurnal: "...Se opreste la mine, cu masina lui de 2 milioane...



Casa lui Nae Ionescu se afla in Baneasa si a fost construita construita dupa planurile arhitectului-scriitor G.M. Cantacuzino, cheltuielile fiind acoperite integral de prietenul sau Nicolae Malaxa. Inaltata dupa gustul profesorului, vila aceasta, in care Nae Ionescu va inchide ochii pentru totdeauna, inainte sa implineasca 50 de ani, a fost calificata de Vasile Bancila "pe jumatate boiereasca, pe jumatate calugareasca".


Pe rafturile bibliotecii din csa lui Nae Ionescu, se gaseau cele peste 350 de volume ale patrologiei intocmite de abatele Migne, impartita in Seria greaca si Seria latina. Patriarhia Romana nu detinea aceasta editie celebra. A ajuns abia dupa razboi in biblioteca ei.
O serie de studenti teologi a cumparat-o in 1944 de la vaduva lui Nae Ionescu, iar Patriarhul Justinian i-a determinat ulterior pe achizitori sa o doneze patriarhiei.





Dupa moartea lui Nae Ionescu, pretextandu-se un motiv juridic legat de terenul pe care se afla vila, aceasta a fost trecuta in proprietatea statului, devenind - am spune in limbajul de astazi - cladire de protocol. Ion Antonescu a prezidat aici sedinte ale Consiliului de Ministri la care a participat si Mircea Vulcanescu, in calitate de secretar de stat la Ministerul de Finante.



In aceeasta casa de la Baneasa, intr-una din incaperi, se gasea si o "Coborare de pe Cruce" pictata de El Greco...

Acum, vila este pazita si accesul in interior este interzis...



Nae Ionescu s-a nãscut la 16 Iunie 1890 în Brãila, dintr'o familie modestã, cu puternice rãdãcini tãrãnesti.

Pe 15 martie 1940, dupa ce afla de moartea lui Nae Ionescu petrecuta in aceeasi zi, Emanoil Bucuta sugereaza ca fostul sau coleg nu se vindecase de pe urma rupturii cu regele: "Prietenul sau incoronat cu care fuma tigari de foi, juca sah si punea tara la cale pana dupa miezul noptii, i-a frant inima."

S-a zis ca Nae Ionescu ar fi fost otravit, la sugestia lui Carol al II-lea, din ordinul lui Mihail Moruzov, seful Serviciului Secret de informatii al armatei. Adevarul nu-l stim...Certificatul de deces arata ca Nae Ionescu a murit de o boala de inima...


P.S: NAE IONESCU A FOST MAESTRUL GENERATIEI '27 (Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Mihail Sebastian si altii).




In 1937 apare vol. Roza Vanturilor.1926-1933, culegere de articole ingrijita de Mircea Eliade si cu o prefata a lui Nae Ionescu - vol. reprezentand singura carte publicata in timpul vietii.



BIBLIOGRAFIE:

1990 - Roza Vanturilor, Ed. Roza Vanturilor.

1993 - Curs de istorie a logocii, Ed. Humanitas, editie ingrijita de Marin Diaconu.

1993 - Curs de logica, Ed. Humanitas.

1993 - Nelinistea metafizica, Ed. Fundatiei Culturale Romane.

1993 - Fenomenul legionar, Ed. Antet XX Press.

1994 - Suferinta rasei albe, Ed. Timpul.

1995 - Curs de metafizica, ED. Humanitas, editie ingrijita de Marin Diaconu.

1996 - Problema mantuirii in "Faust" al lui Goethe, Ed. Anastasia.

1996 - Teoria cunostintei, Ed.Anastasia.

1996 - Intre ziaristica si filosofie, Ed. Timpul.

1997 - Corespondenta de dragoste(1911-1935), 2 vol. Ed. Anastasia.

1998 - Curs de filosofie a religiei.1924-1925, Ed. Eminescu, editie ingrijita de M. Diaconu, postfata de Mircea Vulcanescu.

DESPRE NAE IONESCU:

1992 - Mircea Vulcanescu - Nae Ionescu, asa cum l-am cunoscut, Ed. Humanitas.

1993 - Valeriu Rapeanu - N. Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Ed. Arta Grafica.

1994 - Dan Ciachir - Ganduri despre Nae Ionescu, Ed. Institutul European.

1995 - Isabela Vasiliu-Scraba - O pseudo-descoperire a unui pseudo-plagiat (Nae Ionescu-Evelyn Underhill), Ed. Fundatiei "Ionel Perlea".

2000 - Isabela Vasiliu-Scraba - Metafizica lui Nae Ionescu.

2008 - Romina Surugiu - Dominante filosofice in publicistica lui Nae Ionescu. De la "Logos" la "Cuvantul", Ed. Paideia.

11 comentarii:

  1. Am constatat ca desi in timpul vietii unui om , minciunile despre el ii pot compromite traiul si cariera, dupa moarte ramane doar adevarul...oricite minciuni s-ar spune ulterior, ele nu sunt decit biete picioruse de paianjen pentru corpul unui mosntru ...asa cum apare minciuna

    RăspundețiȘtergere
  2. Dintre toate miscarile care, de la razboi incoace – pentru a nu vorbi decat in stricta contemporaneitate – au incercat sa organizeze destinele natiei noastre, niciuna nu s-a asezat mai sigur in matca istoriei romanesti ca cea a tinerilor care stau sub ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc.

    Este adevarat ca ei au norocul sa se ridice la viata comunitatii in momentul UNIC in care structura istoriei coincide in asa grad cu geniul rasei noastre incat e de ajuns sa fii cu adevarat Român pentru ca gestul tau sa creeze persepective imperiale.

    Dar cand te gandesti ca atatea asezari si formatiuni politice – cu o traditie “mare” si cu o experienta “bogata” – si-au ratat misiunea revolutionara si s-au impotmolit repede in apele statute care nu dau decat cel mult o perspectiva de broasca, trebuie sa incepi a intelege ca gestul rodnic al tanarului, dar, pentru asta, nu mai putin barbatului lor Cãpitan trece dincolo de îndemânare sau talent si devine rasfrangerea sigura a unui destin.

    Trebuie sa spun, aici si astazi, celor de varsta mea – si, daca imi e ingaduit, si celor mai batrani decat mine – CA, PANA ACUM, MISCAREA ACEASTA NU A GRESIT NICIODATA.

    Destul ca sa ne faca sa intelegem ca pe tinerii acestia, care merg chiuind in lupta si in moarte, nimic nu-i abate din drumul lor; nici violenta, nici tradarea; nici linguseala, nici coruptia; nici ademenirea, nici prigoana. Caci nu merg pe drumul lor, ci pe drumul natiei, care e al mantuirii, pentru ca pe el strajuieste Dumnezeu.

    Iar celor mai indaratnici le voi spune ca a trecut momentul in care adeziunea noastra putea sa insemne izbanda si impotrivirea noastra – infrangerea.

    De intalnirea noastra cu tineretea legionara nu mai atarna decat bucuria de a fi vazut din vreme “lumina cea adevarata” si… un apus fara fulgere. Caci, inca o data, victoria legionara inainteaza ca o necesitate de destin, iar a te impotrivi ei inseamna a lua istoria în rãspãr.

    prof. Nae Ionescu, Buna Vestire, anul I, nr. 100, 27 iunie 1937.

    http://foaienationala.ro/semnul-arhanghelului.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Danca Daniela: Multumesc pentru ca existi! Si pentru faptul ca te-ai gandit sa-mi trimiti scrieri despre Nae Ionescu( un personaj care ma fascineaza si pe care-l iubesc muuult )

    Asa este, dupa moarte... adevarul se cerne din sita minciunilor. O zi minunata si luminata de Domnul, Daniela!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze, dar dacă mort de 80 de ani, nu cred că este cazul să-l iubiţi ca... bărbat, mai ales că exist atâţia bărbaţi contemporani cu dvs., iar ca ideolog, iar nu este cazul să-l iubiţi căci este fascist fundamentalist, evident şi din fragmentul de articol de mai sus, publicat chiar în "Buna Vestire", unul dintre ziarele Gărzii de Fier!

      Ștergere
  4. Case ca aceasta, sau ca vila maresalului Antonescu de la Predeal care, dupa ca a fuctionat ca restaurant, intre altele, acum e de vinzare, bucai din istoria acestei tari, imi amintesc ce soarta cruda a avut si are aceasta tara. Dupa doua dictaturi, prima o gluma aproape pe linga cea d-a doua, cea comunista, trista tara a incaput pe mina unor indivizi fara scrupule, ca sa nu-i numesc golani, cu consecintele pe care se pot observa zi de zi... Patriotii au murit de mult, au fost executati sau au ajuns pe alte meleaguri...

    RăspundețiȘtergere
  5. Da , oamenii din tara asta din pacate, parca sunt facuti sa o strice... dar asa cum a rezistat de-a pururi, tara asta "se incapataneaza frumos " sa reziste si in continuare si printr-un miracol sa-si etaleze salbatica frumusete palmauindu-i pe jefuitori cand nu se asteptau... Prin ea insasi, prin valoarea ei !Romania nu o sa moara niciodata !

    RăspundețiȘtergere
  6. Am locuit in apropierea Vilei lui Nae Ionescu din Baneasa si mi-am petrecut copilaria in minunatul parc din jurul sau. Ma simt foarte legat de personalitatea marelui filosof si mi-am petrecut ultimii 10 ani citind memorii si alte carti dedicate minunatei generatii al carei mentor a fost, dar si perioadei interbelice, in ansamblul sau. La randul meu, si eu bucur ca existati. Cata vreme asemenea fiinte continua sa traiasca printre noi, ne-am putea iluziona ca nu este chiar totul pierdut...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păcat că n-aţi contemporan cu generaţia legionară pe care se pare că o admiraţi chiar ideologic, nu cultural, căci atunci, în mod sigur aţi fi fost în mijlocul ei şi mi-ar fi plăcut să văd dacă nu cumva aţi fi avut atitudinea lui Mircea Eliade, în momentul când a ajuns la închisoare!... Cum credeţi dvs. că ar fi fost mai bine: să moară Mircea Eliade în închisoare (carlistă sau antonesciană, eventual comunistă) sau să se dezică de legionarism şi să facă o carieră universitară (americană) scriind nişte cărţi fundamentale pentru Cultura Omenirii?!...

      Ștergere
  7. Dacă am înţeles bine, articolul a fost scris de către ANAMARIA BĂDESCU - înţeleg că un blog nu este un ziar, dar nu este etic să publicaţi în acest articol poza unui automobil "Maybach" care nu i-a aparţinut lui Nae Ionescu, creând astfel impresia că chiar acest exemplar a fost cel care i-a aparţinut filozofului!... Văzând că această limuzină avea tăbliţă de circulaţie... sovietică, am rămas perplex!... Mai întâi, m-am gândit că era posibil, dacă Armata Roşie a capturat maşina drept "pradă de război", aşa că am căutat fotografia pe Internet, în speranţa că voi găsi o explicaţie la fotografia acestei limuzine de fabricaţie germană - am găsit că, maşina era, într-adevăr, pradă de război, dar nu fusese luată din România, ci din Germania, chiar din garajul Cancelariei lui... Hitler şi fusese repartizată unui general sovietic care participase la asaltul Armatei Roşii asupra Buncărului lui Hitler!... "Niet kultura, doroghie tovarişci!" sau, mai pe româneşte, "Blog, blog, dar cultură profesională, ioc!"

    RăspundețiȘtergere