Cand eram mica si ai mei ma lasau la tara (Mavrodin), imi ocupam timpul cu diverse lucruri prin curte... Intr-o zi, mi-am facut in spatele casei o gradina cu narcise albe pe care am botezat-o Iisus...
O chema Niculina dar toti o strigau Lenuta ( inclusiv mama care era unica ei fiica...) Nu am inteles de ce...M-a iubit foarte mult si-mi satisfacea orice dorinta nebunatica de copil... Era asistenta medicala. Mergeam cu ea prin sat 'la injectii' si ma intorceam cu bratele pline de flori daruite de oamenii pe care-i facea bine... Toate papusile copilariei mele au fost cumparate de ea si imi amintesc ca-mi datea pe mana mea de copilandru sume de bani exorbitante... Nu pastra nici un leu pentru ea si mi-i daruia pe toti mie... Ea-mi spunea Anii... Imi zicea glumind: "Anii,banii." De-ale copilariei... :)
Panselutele erau florile ei preferate...Chiar semana cu o panseluta...Micuta dar puternica,iubitoare, vesela si sensibila...Asa era mamaia...Dar panselutele au si putin negru pe ale lor petale...Asa era si mamaia...Fiind 'o varasatoare' sensibila ca si mine... Cand suferea se inchidea in ea si nu-si spunea supararile nimanui... Din pacate oamenii cu tipul asta de discretie personala se consuma, ard prea repede... Cred ca nici nu avea 'cu cine' sa comunice cu toate ca in casa erau multi... Ma sperie gandul asta... Asadar, atentie la neatentia, gafa de a te inconjura de nulitati! Mamaia a comis-o si a murit putin cate putin... Mai intai, sufleteste si apoi fizic...
Nu mi-am indeplinit un vis: sa ma sui intr-o caruta plina cu fan si sa privesc din varful ei satul... Oare mai e timp ? Fiindca mamaia nu l-a mai avut... Nu l-a mai avut aliat si timpul a parasit-o exact cand as fi vrut sa se bucure ca ma vede cum imi desfac aripile spre lume... S-a stins prea repede ( saizeci de ani nu e o varsta la care sa mori...) Nu a luptat cu timpul si nici cu cei din jurul ei care o neglijau...
Langa bocetul cascadei Urlatoarea, plang si eu dupa mamaia mea... Mi-e dor de ea! Dor...Cum numai romancele stiu sa-l rosteasca... Sa-l planga...Dor...Cum numai in limba romana exista cuvantul asta magic... De ce oamenii buni mor primii? O sa lupt ca sa nu mai fie asa...
In fine...Gata cu tristetea! Luam o gargarita in mana si ziceam... "Acolo unde vei zbura, acolo m-oi marita! " Momentan, sunt in Bucuresti... Sa fie asta locul? :))
Cand eram mica si ai mei ma lasau la tara (Mavrodin), imi ocupam timpul cu diverse lucruri prin curte... Intr-o zi, mi-am facut in spatele casei o gradina cu narcise albe pe care am botezat-o Iisus...
O chema Niculina dar toti o strigau Lenuta ( inclusiv mama care era unica ei fiica...) Nu am inteles de ce...M-a iubit foarte mult si-mi satisfacea orice dorinta nebunatica de copil... Era asistenta medicala. Mergeam cu ea prin sat 'la injectii' si ma intorceam cu bratele pline de flori daruite de oamenii pe care-i facea bine... Toate papusile copilariei mele au fost cumparate de ea si imi amintesc ca-mi datea pe mana mea de copilandru sume de bani exorbitante... Nu pastra nici un leu pentru ea si mi-i daruia pe toti mie... Ea-mi spunea Anii... Imi zicea glumind: "Anii,banii." De-ale copilariei... :) 
Panselutele erau florile ei preferate...Chiar semana cu o panseluta...Micuta dar puternica,iubitoare, vesela si sensibila...Asa era mamaia...Dar panselutele au si putin negru pe ale lor petale...Asa era si mamaia...Fiind 'o varasatoare' sensibila ca si mine... Cand suferea se inchidea in ea si nu-si spunea supararile nimanui... Din pacate oamenii cu tipul asta de discretie personala se consuma, ard prea repede... Cred ca nici nu avea 'cu cine' sa comunice cu toate ca in casa erau multi... Ma sperie gandul asta... Asadar, atentie la neatentia, gafa de a te inconjura de nulitati! Mamaia a comis-o si a murit putin cate putin... Mai intai, sufleteste si apoi fizic...
Nu mi-am indeplinit un vis: sa ma sui intr-o caruta plina cu fan si sa privesc din varful ei satul... Oare mai e timp ? Fiindca mamaia nu l-a mai avut... Nu l-a mai avut aliat si timpul a parasit-o exact cand as fi vrut sa se bucure ca ma vede cum imi desfac aripile spre lume... S-a stins prea repede ( saizeci de ani nu e o varsta la care sa mori...) Nu a luptat cu timpul si nici cu cei din jurul ei care o neglijau...
Langa bocetul cascadei Urlatoarea, plang si eu dupa mamaia mea... Mi-e dor de ea! Dor...Cum numai romancele stiu sa-l rosteasca... Sa-l planga...Dor...Cum numai in limba romana exista cuvantul asta magic... De ce oamenii buni mor primii? O sa lupt ca sa nu mai fie asa...
In fine...Gata cu tristetea! Luam o gargarita in mana si ziceam... "Acolo unde vei zbura, acolo m-oi marita! " Momentan, sunt in Bucuresti... Sa fie asta locul? :))
Dar ai văzut unde s-a oprit gărgăriţa ?
RăspundețiȘtergereNu..De ce? :)
RăspundețiȘtergereAi fi ştiut locul!
RăspundețiȘtergere