sâmbătă, 6 august 2011
Priveste cerul...
Viata curge... Imi numaram azi, pasii ... Unu, doi , trei... Ce repede trece timpul, omul... O fiinta draga mie, spunea ca poti sa-ti dai seama dupa pasi daca un om este trist sau fericit... Si cum mergeam cu soarele tovaras in fatza, pe poteca drumului spre casa ... M-a intampinat un mesaj scris pe mai multe blocuri de pe Turda: " Priveste cerul! " Ciudat! Metaforic, nu? Asta nu a fost tot... Un grup de porumbei asezati in cerc, luau masa si ca sa nu-i deranjez, m-am intors din drumul meu si am luat-o pe alta strada ... Pofta buna! Nu am uitat sa privesc cerul... Si dupa desfatarea vizuala ( pentru ca norii-si etalau imperial straiele pure...) m-a razbit un miros de vinete coapte si m-am oprit vrajita... Nici un miros din lumea asta, nu ma poate atrage precum acela de vinete coapte pe tava! Cata veselie! Cand miros vinetele coapte, devin euforica de parca m-as fi mutat la parterul paradisului ( cladire cu mult mai vasta...) Un maidanez se gudura pe langa picioarele mele si m-am aplecat sa-l mangai. Am rupt o bucata de paine dar nu a vrut sa o manance... Unii caini mananca paine, altii nu... Sau poate ca era satul si a lasat-o pentru mai incolo... Pe caini intotdeauna, trebuie sa-i suspectezi de o mare inteligentza! I-am privit ochii blanzi... Daca toti oamenii ar fi la fel de inteligenti precum cainii... Sau precum lupii...In definitiv, pe pamantul asta traiesc si lei dar si gandaci de bucatarie... Asa este si cu oamenii... Unii se coboara la stadiul de gandac... Cu greu, m-am decis sa parasesc locul "inmiresmat" si lasandu-mi in urma 'tovarasul', am tulit'o spre casa... Acasa, dau drumul la tv si astia de la stiri prezentau un reportaj de la Mare in care oamenii se scandalizau fiindca li se furasera mobilele, cheile de la masina si banii de pe plaja... Ion Creanga cred ca se amuza copios ( de acolo de sus ) cand vede asemenea exemplare de oameni... Nici el in "Prostia omeneasca" nu a anticipat catastrofa si nu a dat peste asemenea modele de prostie! Pai cum sa-ti lasi bunurile de valoare pe plaja si sa te duci la balaceala?! Nu mai suntem pe vremea lui Tepes! Am stins televizorul ( sunt putine momentele in care ma felicit ca nu fac asta...) Mai bine, priveam cerul... Sau oamenii care zambesc... Adica, cerul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos scris...:)si fotografia nemarginit de frumoasa
RăspundețiȘtergereMultumesc, Daniela! O zi minunata sa ai! ;p
RăspundețiȘtergereCe repede ai renunţat...după numai trei paşi! :p
RăspundețiȘtergereDin ce văd în imagine...nu cerul este important :)
Ai stins televizorul din cauză că ai mers cu soarele în faţă şi ai vrut să îţi protejezi ochii :p
Am uitat să spun ceva?
Cred că da... :)
Salutări!
Salutari Catalin din minunatul Bucuresti! Daca ai uitat sa-mi spui ceva sunt sigura ca iti vei aminti... ;)O seara frumoasa!
RăspundețiȘtergereDa...Regina te aşteaptă :)
RăspundețiȘtergereDetaliaza, te rog ce este misterul asta cu Regina! Un cod secret? :)
RăspundețiȘtergereSigur...în pagina asta...la liber...
RăspundețiȘtergere