Dumitru T. Dumitrescu - Fondatorul scolii de Mecanica Fluidelor

Dumitru T. Dumitrescu s-a nascut la 7 septembrie 1904 la Buftea, judetul Ilfov. A urmat scoala primara din Buftea, apoi Liceul "Gheorghe Lazar" din Bucuresti.

A intrat prin concurs la Scoala Politehnica din Bucuresti, iar in acelasi timp s-a inscris la Universitatea Bucuresti, la Facultatea de Stiinte, la Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Matematici. In 1930 a obtinut Diploma de inginer de Mine la Scoala Politehnica din Bucuresti si Diploma de Licenta in Filosofie si Litere.

Dumitru Dumitrescu pleaca la sfarsitul anului 1930 la Paris. Aici frecventeaza cursurile de la Ecole Superieure d'Electricite, pe care o absolva in 1932. Urmeaza apoi Ecole Nationale de l'Aeronautique, pe care o absolva in 1935 cu diploma de inginer in aeronautica.

Tot la Paris are prilejul de a audia la Universitate prelegerile de Mecanica fluidelor ale reputatului savant Henri Villat. Pleaca apoi la Gottingen, unde, la Kaiser Wilhelm Institut fur Stramungsforschung, devine elevul creatorului Mecanicii fluidelor moderne, profesorul Ludwig Prandtl. Aici incepe sa lucreze la teza de doctorat, iar intre anii 1937 si 1940 este insarcinat cu lucrari practice si supliniri de cursuri.

In 1940 este rechemat in tara, din cauza inceperii celui de al doilea razboi mondial, unde lucreaza la Atelierele de constructii de avioane, SET. Se intoarce in 1941 la Gottingen, unde isi sustine la George August Universitat teza de doctorat elaborata sub conducerea lui Ludwig Prandtl. Aceasta teza, citata in multe tratate de Mecanica fluidelor din tara si de peste hotare, a marcat principala activitate de cercetare stiintific a academicianului Dumitru Dumitrescu, In aceea perioada. Studiul teoretic si experimental al miscarii lichidelor grele cu suprafata libera a stat la baza multor lucrari de cercetare si a deschis drumul catre noi directii de cercetare in Mecanica fluidelor. Activitatea didactica, inceputa la Gottingen, si-a continuat-o in tara ca asistent al profesorului Dimitrie Germani, la Catedra de Hidraulica a Scolii Politehnice din Bucuresti. Dupa sustinerea doctoratului a primit o conferinta temporara la Hidrodinamica plana, la Facultatea de Constructii a aceleiasi Scoli. Dupa ce a fost conferentiar suplinitor la Hidraulica si Masini Hidraulice si profesor suplinitor la Mecanica fluidelor (1949 - 1950),






Un mare roman care si-a iubit mult tara...


In 1951 este numit profesor de Mecanica fluidelor la Institutul de Constructii din Bucuresti, iar concomitent este profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, la Universitatea din Bucuresti, la Institutul de Mine din Bucuresti si la Academia Tehnica Militara. In 1953 devine seful Catedrei de Hidraulica si Masini Hidraulice a Institutului Politehnic din Bucuresti, catedra pe care o conduce timp de 21 de ani, pana in 1974, la pensionarea sa.

In 1948 se Infiinteaza, sub conducerea academicianului Elie Carafoli, institutul de Mecanica Aplicata al Academiei Romane, devenit in 1965, Institutul de Mecanica Fluidelor al Academiei Romane, institut a carui functionare reprezinta o perioada de varf a cercetarilor de Mecanica mediilor continue si in special de Mecanica fluidelor in tara noastra. Academicianul Dumitru Dumitrescu a fost seful sectiei de Hidrodinamica, unde a reusit sa creeze o adevarata scoala romaneasca de Mecanica fluidelor si Hidraulica, atat in capitolele traditionale, cat si in capitolele care atunci erau in centrul atentiei cercetatorilor.

A obtinut in 1962 premiul de Stat pentru studiul teoretic si experimental al miscarii lichidelor cu suprafata libera. In anul 1955 a fost ales Membru corespondent al Academiei Romane, iar in 1963, membru titular. In anii 1963 - 1966 a fost secretar prim al Academiei Romane. La 12 ianuarie 1966 a fost ales membru corespondent strain al Academiei din Toulouse.

Alegerea academicianului Dumitru Dumitrescu a fost domeniul Mecanicii fluidelor, in care, viziunea sa asupra fenomenelor fizice in general si a fenomenelor din Mecanica fluidelor in particular, a fost substantial imbunatatita si ridicata la un nivel superior de intelegere, datorita studiilor sale sistematice de filosofie. Chiar in prelegerile pentru studenti, adanca sa cunoastere a logicii si filosofiei stiintei se reflecta in modul de expunere, cat mai ales in prezentarile pline de semnificatii generalizatoare, a principiilor si teoremelor fundamentale din Mecanica fluidelor.

La varsta maturitatii a tinut sa-si comunice rezultatele reflectiilor sale sub forma unor studii profunde ca: Matematica si progresul tehnic; Despre valoarea metodologica a matematicii; Matematica - element de cultura in gandirea tehnica, lucrari care prezentau cu o voalata subtilitate interpretari bazate pe marile sisteme ale filozofiei clasice.

Pentru elevii si nu numai, academicianul Dumitru Dumitrescu a fost in primul rand profesorul a 35 de generatii de studenti de la Politehnica din Bucuresti, dar si al multor studenti de la Universitate, de la Institutul de Constructii, de la Institutul de Petrol si Gaze, de la Academia Tehnica Militara. Avand un talent pedagogic cu totul exceptional, stia sa prezinte viu si atractiv o teorema dificila, sa faca reflectii filozofice asupra unor notiuni si principii fundamentale.

Academicianul Dumitru Dumitrescu a fost un om plin de vitalitate, un om de o profunda religiozitate, pe care insa nu o arata decat apropiatilor si, mai ales in momentele de mare cumpana ale vietii. A urmat consecvent indemnurile Evangheliei: "Cand va rugati, nu fiti fatarnici....Ci tu, cand te rogi, intra in odaia ta, incuie-ti usa si roaga-te Tatalui tau..." (Matei, 6, 5-6).