Regina Maria a Romaniei spunea...

" Daca as fi fost barbat, sa am drepturile barbatului si spiritul pe care il am in corpul meu de femeie."


" Desi sunt femeie, inca de la inceput mi s-a acordat incredere. Mi-au fost spuse multe secrete, stiam tot ceea ce se intampla. "


" Odata am fosta straina pentru acesti oameni; acum sunt de-a lor, si, deoarece vin de atat de departe, am fost prin acest lucru mai in masura de a le vedea calitatile si defectele. " („Țara mea“, Hodder & Stoughton, 1916)


" Chin: povestea vietii mele. " (New York, 1934, Charles Scribner & Sons).


„Transilvania, Bucovina, până și Basarabia! România Mare!

Parcă îmi venea amețeala când îmi dădeam seama de mărinimia soartei. Nu e vorba, pornise poporul nostru în război cu cântecul pe buze, fiindcă se ducea să lupte pentru visul lui de veacuri, însă între timp se iviseră clipe atât de negre, încât azi aproape mă temeam să privesc lumina zilei.

Mai era un lucru: izbânda noastră însemna prăbușire și nenorocire pentru atâția alții, încât cu firea mea nu puteam decât să mă înfior la acest gând. Trebuise să se dărâme atâtea state ca să se înfăptuiască Unirea noastră și aveam destulă conștiință ca să mă înspăimânt de hotărârile soartei. S-ar fi putut tot atât de bine să fim noi cei învinși, căci nu plecaseră și toate celelalte neamuri în luptă cu încredințarea că era sfântă cauza lor? Și chiar dacă s-ar fi înșelat guvernele, regii și prezidenții, oșteanul pornise cu bună-credință, gata să-și jertfească viața pentru ceea ce învățase să creadă că e datoria lui pentru patrie. Vai! Și câte jertfe, ce măcel, câtă moarte. Mai tragice, și cu mult mai tragice decât mormintele celor biruitori, sunt multele morminte ale celor învinși. Și s-au luptat vitejește, nebunește, cu disperare, însă, zadarnic. Gândul atâtor vieți risipite numai pentru a fi învinse la sfârșit, era pentru mine un chin ce îmi întuneca ceasul de triumf.“

(Regina Maria a României, Povestea vieții mele, vol. III, București, Editura Eminescu, 1991, p. 487)