Remember Nae Ionescu...

-Problema metafizica este importanta pentru ca pui la bataie oarecum insasi linistea ta sufleteasca si putinta ta de echilibrare

-Filosofarea este un act de viata,un act de traire.

-Atitudinea religioasa trebuie sa ajunga la mantuire iar atitudinea metafizica la cunoastere.

-Procesul de iubire este un fel de depersonalizare,un fel de trecere a noastra in lucruri din afara.De aceea iubirea de sine este una din bolile morale,unul dintre marile pacate omenesti,tocmai pentru ca procesul deiubire presupune doi termeni..(un termen se deschide celuilalt)Posibilitatea de a ne lipsii de noi insine, de a ne uita pe noi insine..

-Omul incepe acolo unde incepe unitatea lui,unde el isi traieste unitatea lui.

-Omul este ceva care se face mereu. Dumnezeu i-a dat putinta sa se faca mereu.

-A trai in comunitate inseamna a trai in Dumnezeu; a trai in Dumnezeu inseamna a trai in comunitate.

-Deosebirea intre catolicism si ortodoxie: Ortodoxia crede intr-un Dumnezeu viu iar catolicismul crede intr-un Dumnezeu abstract.

-Drumul la Dumnezeu nu este, prin urmare, un drum prin abstractiuni, ci un drum prin realitate.

-Lumina este domeniul proptiu al vietii. Tot ceea ce este claritate, ordine face parte din aceasta regiune a luminii.

-Spunem,domnilor, ca intunericul margineste lumina.

-Oamenii care se tem de moarte, nu sunt oamenii vietii, sunt oamenii intunericului. Dar intuneric inseamna aici legatura noastra cu principiile existentei, mai mult decat cu existenta insasi.

-Oamenii se dispretuiesc unii pe altii in masura in care ei fac parte din lumina sau intuneric.

-Noi zicem ca intr-o parte este LUMEA TRAITA si in cealalta parte, LUMEA GANDITA. Noi traim pur si simplu in lumea aceasta a intunericului...

-Intotdeauna depasirea vietii doare pe cei care raman.

-Starea de gratie este posibila si in iubirea dintre oameni.

-Plictiseala este o stare negativa, ostare de lipsa care se opune plinatatii fiintei tale,aflata o vreme in ascensiune, in urcare si in contact cu transcendenta.

-Nimeni nu se plictiseste mai mult decat oamenii harnici.Lenesii nu se plictisesc niciodata. E foarte interesant.

-A face ceva inseamna a fi intr-un moment de plenitudine. A executa ceva este cu totul altceva decat a face ceva. A face ceva inseamna atrai! Sunt oameni sub mana carora natura se implineste, si altii sub mana carora natura se chinuieste.

-D-voastra nu puteti sa va inchipuiti oroarea materiei neansufletite de a fi lucrata cu masina. Imaginati-va ca s-ar inventa o masina de sarutat. Credeti ca v-ati duce vreunul sa va puneti la masina?

-Crestinismul nu inlatura suferinta din omenire. El o accepta ca element constitutiv, absolut necesar in conditia umana.

-Trebuie sa valorific suferinta,sa-i gasesc un sens nu un inteles.

-Suferinta ESTE UN ELEMENT ARMONIC CONSTITUTIV AL EXISTENTEI.

-Omul, asezat ca centru de raportare a existentei, rupandu-se prin urmare- de legea lui, asa cum a fost creat el ca element constitutiv al creatiei, nu ca stapan si legiuitor inauntrul acestei creatii, prin aceasta desprindere, prin aceasta insingurare a lui fata de existenta, intra, astfel intr-o lupta.El se impotriveste legii generale, tulbura armonia cosmica, intrucat el crede ca legea trebuie sa devina legea lui. Opunerea lui fata de Creator. Si totusi...Nu s-a aflat inca un omcare, in maximum de sentiment al puterii proprii, sa-si fi putut inchipui ca el este creatia lui insusi.
EL NU ESTE FACUT DE EL. NU S-A FACUT EL PE EL INSUSI-SI ACEST SENTIMENT DE DEPENDENTA STA LA ORIGINEA NELINISTII OMENESTI.

-Citeam mai demult o carte,de unul,care,desigur ati auzit si d-voastra,care spunea ca Dumnezeu este trist cand nu-l iubesc oamenii. Si cred ca avea dreptate atunci cand spunea ca Dumnezeu se simte rupt de propria creatie.Dar omul care este nelinistit nu se simte rupt de creatie ci de Creator. Este de cu totul alta natura ruperea aceasta.

--Intelegerea are mai multe puncte de contact cu intuitia; ratiunea nu are puncte de contact cu intuitia.

-Actul de IUBIRE este un act de iubire pur spiritual.Iubirea trupului este un fel de aberatie fata de actul de iubire insusi.(...)In momentul in care suntem trup si suflet,sufletul care iubeste taraste dupa sine trupul,intr-un act care nu-i este caracteristic,intr-un act caruia trupul nu-i poate face fata.

-O mistica a trupului este iarasi o aberatie,pentru ca trupul este ceva esentialmente material,marginit,hotarnicit.

-Sa se dea poemului Cantarea cantarilor,sau actului de iubire o interpretare strict spirituala si actului nuntii o interpretare strict intelectuala,pentru ca nu degeaba in crestinism nunta este considerata o taina.


-Nu este de ajuns sa vrei sa fii mistic,ci si sa poti. Aceste procedee de cunoastere a misticei nu se pot capata decat cu o foarte stricta disciplina si cu aplicari dureroase ale procesului de stapanire a puterilor,care ne scapa de-a dreptul de sub control