marți, 2 februarie 2010
Cristian Tudor Popescu
Este personalitatea pe care o admir cel mai mult din Romania. Citesc editorialele domniei sale,defapt le devorez cu sufletul la gura, cu o sete nebuna de a-mi gasi gandirea razbunata cumva de condeiul dumnealui in fata mizeriilor,vitregiilor vietii...Ei,"baietii destepti" au grija sa ne scuipe aceste vitregii ale vietii direct in ochi asa cum procedeaza cu semintele...(cand le scuipa in iarba) Da...noi suntem iarba si chiar daca murim sufleteste uneori de-atata amaraciune, renastem la primavara unui gand bine rostit de un OM BUN. El este Cristian Tudor Popescu. Nu-l cunosc in realitate ( nici nu as putea... fiindca ar fi prea mare emotia la intalnirea cu un asemenea Spirit) dar il urmaresc din umbra cu fascinatie si respect... si ma bucur de cate ori il descopar in presa scrisa sau la tv .Nu am pierdut nici o emisiune Cap-Pajura si din cand in cand le revad pe net.Din dialogul inteligent,spumos,splendid al celor doi( Emil Hurezeanu si Cristian Tudor Popescu) ieseau niste scantei de o forta valorica incontestabila....Pareau doi filosofi la masa gandirii,doi batrani japonezi intelepti sau doi jucatori de sah,piesele fiind "cei de la putere".Recunosc... ideile lui sunt un medicament pentru mine si asa cum bolnavul de diabet nu poate sa traiasca fara insulina, nici eu nu as putea traii in Romania fara un Cristian Tudor Popescu.EL MA MOTIVEZA SA LUPT IN ROMANIA CU "OMUL-ABTIPILD" PANA LA MOARTE. Empatizez cu MAI TOATE gandurile,temerile acestui om si din editorialele sale imi fac rost de o noua portie de curaj pentru lupta," Fiindca momentan aici in Romania ...atat se poate... Lupta cu "oamenii-abtibild" ...Lupta ca sa traiesc... pana cand "luxul mortii" ma va prinde si pe mine.
"Launtrul nu mai intereseaza.Mai mult,orice incercare de a patrunde acolo, orice incercare de comunicare in zona rezonantei profunde este respinsa sec sau in bascalie.Momentele de tacere, de contemplatie intr-o conversatie sunt considerate deplasate.La fel orice ridicare de ton, rasul cu lacrimi,plansul cu vorbe sunt jalnice." Cristian Tudor Popescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca ar mai fi cativa ca si Tudor Popescu, raul si falsitatea s-ar simti mai nesigure in Romania.
RăspundețiȘtergereImi place cartea lui din 2009 " Cuvinte rare ", care citeam pe un site mai-nainte ca s-a vandut de 6 ori mai prost decat cartea Mihaelei Radulescu...
RăspundețiȘtergereInsa asta dovedeste ca nu suntem un popor de oameni care cauta lucruri profunde... si drept urmare suntem superficiali. Si precum e poporul, asa sunt si conducatorii luati toti laolalta.
Azi am mai descoperit o carte interesanta, scrisa parca in acelasi stil cu al lui Tudor Popescu. Se numeste " Dans de Bragadiru " si e scrisa de Robert Turcescu...
RăspundețiȘtergereMi-a placut ce am citit din ea pana acum, si azi am avut timp sa citesc cred ca jumatate deja.
Turcescu mi se pare chiar si mai profund decat Tudor Popescu... Si arata in cartea sa adevarata fata a Romaniei.Desi e scrisa in 2003-2004, daca ar fi tradusa cartea s-ar putea constitui chiar si azi intr-un adevarat RAPORT DE TARA... pentru comunitatea europeana...
Scuzati, cartea lui Turcescu se numeste " Dans de Brigadiru "! In caz ca cineva e interesat despre ea.
RăspundețiȘtergereRobert Turcescu mai profund decat Cristian Tudor Popescu? Trebuie sa citesc cartea "Dans de Brigadiru" a lui R.T si sa-l "privesc" ceva mai mult de-acum incolo pentru a-mi forma o parere. Multumesc ca ma citesti si sper sa se trezeasca cat mai multi romani la adevarata profunzime!
RăspundețiȘtergere