Amintiri II

Eram clasa a cincea si plecasem in tabara la mare. Intr-o noapte...am asteptat, sa se duca toti trecatorii si fiindca-l iubeam tare mult pe Laurentiu Duta, m-am hotarat sa rup un afis cu poza lui...Impreuna cu o prietena, ne grabeam sa finalizam opertiunea 'poza' si cand aproape terminasem de smuls 'capul cantaretului', ma bate cineva cu mana pe umar. Mi-a stat inima si mi-am intors capul rusinata...Un om care-mi zambea mi-a intins o fotografie (autentica) cu Laurentiu Duta. Era un fotograf. Ce minune! Va dati seama ca atat de drag mi-a fost de poza aia, incat am adormit multa vreme cu ea la cap. Azi nu mai stiu unde este...:)

Pana in clasa a noua eram indragostita 'lulea' de Michael Jackson ( care era lipit pe peretii din tot dormitorul ) si de Laurentiu Duta ( nu m-am lasat pana nu mi-am facut in clasa a opta poza cu el de gat) Acum rad in hohote cand ma gandesc cum adormeam seara de seara cu vorbele lui in gand: 'Ne vedem la mare Anamaria!'... :)

A fost un timp (in copilarie) cand aveam o placere nebuna sa caut melci prin tufisurile proaspat udate sau sa cumpar din piata pui micuti de gaina ca sa-i cresc pe balcon...:)

Tata avea in copilaria mea o placere 'sadica' sa aduca acasa pesti vi pentru gatit. Ca sa-i scap de la moarte impanzisem casa cu borcane mari, pline cu apa de la robinet in care-i bagam chiar daca 'ma certam cu toata casa'. Dupa o zi sau doua mureau iar eu plangeam...:)

In fiecare an nu mi-a lipsit bradul de Craciun. Si acum tata are 'o manie' sa-l cumpere pe cel mai inalt... Cand eram mica incapeam sub brad si fascinata de beculetele colorate, mancam ciocolata Pitic si 'ma pierdeam' in feeria lor.

Asistarea la taiatul porcului este si acum pentru mine un lucru pe care nu-l pot face. In copilarie venea mama ca sa ma anunte ca incepe 'crima' si mi-acopeream urechile dar chiar si asa... razbeau in casa 'sunetele masacrului'!

Am plecat cu colindatul de doua ori in viata si nu mi-a parut rau. Aveam un sac maricel si primeam bani, covrigi, biscuiti, ciocolata si portocale. Dar nu asta ma interesa. Este fantastica atmosfera!

In fiecare an mama-mi pune grau sa creasca si-l uda zilnic pana la Anul Nou. E si asta una din placerile de a merge acasa 'de sarbatori'! Anul asta, graul nu a mai crescut ca-n alti ani...

La gradinita, frica mea cea mai mare era sa nu ma includa tovarasa Ditza la dansurile populare. Aveam oroare fiindca nici acum pasii mei nu se pot sincroniza cu pasii altcuiva. :)

Cand am iesit Miss Boboc mi s-au furat toate hainele din culise si a trebuit sa merg acasa (dupa spectacol) in rochia de seara...

La balci, parintii m-au pus ca sa se amuze... sa trag 'bilet de la papagal' . Aveam zece ani si 'mi-a cazut' un biletel cu poza unui soldat frumos dar cam mare pentru mine... :)

Tot la balciul din Alexandria, casunasem pe ai mei sa ma duca la Carino! Asa-l botezam pe calul alb in care ma dateam in carusel. Cand a plecat omul cu caruselul tata i-a cerut voie ca sa smulg cateva fire din coada calului...(drept amintire)

Cand eram la liceu un baiat din Ramnicu Valcea s-a indragostit de mine si corespondam. Intr-o zi am primit prin posta un colet ciudat. Cand l-am deschis inauntru era un trandafir rosu cu codita pusa in vata imbibata in apa, o scrisoare si un maimutoi. :)

In decembrie'89 eram clasa intai si dormeam cu mama si cu tata. Noaptea ne-au trezit zgomotele infernale ale tancurilor care treceau pe strada. Ai mei s-au dus la geam ingrijorati. Eu nu realizam ce se intampla, asa ca le-am spus: 'Culcati-va linistiti, sunt doar niste masini mari care nu te lasa sa dormi!' :)

Aveam in scoala generala o profesoara de geografie care era 'spaima scolii' dar pentru mine avea o slabiciune. Nu era ora sa nu zica asta: 'Cu prostul,cu nebunul si cu betivul sa nu te pui! Astia-ti dau in cap!' :)

Pe timpul lui Ceausescu ascultam povesti pe discuri... Aveau farmec!

Am stat in Giulesti cat 'am facut' facultatea si vizavi de balconul meu, la colt stateau trei prostituate: una grasa,una slaba si una inalta.Zi de zi 'si-au facut meseria' timp de cel putin un an. Si politia trecea zilnic pe-acolo...

Prima data cand am mers la Opera si am urmarit Lacul lebedelor, mi-au dat lacrimile!


Anul trecut eram neagra de suparare si nu mai vedeam 'nici in dreapta ,nici in stanga'... Din cauza asta, era sa ma agate tramvaiul si muream intr-un mod stupid. Numai ca o fata blonda cu ochi mari si albastrii m-a tras repede si cand am realizat ce putea sa se intample cu mine... Cred ca a fost un inger care mi-a salvat viata fiindca de obicei pe strazile din Bucuresti, lumea pare grabita si superficiala...

Cand am ascultat la Sfanta Liturghie corul Armonia de la Catedrala din Alexandria, am crezut ca ingerii au 'invadat' biserica...