Doi stejari batrani...

Se privesc fatza in fatza si se intreaba daca vor mai rezista acestor vremuri, locuri... Acestor oameni care nu mai iubesc natura...Care nu mai iubesc...Si totusi, sunt in picioare...Si totusi, mai e vreme de bucurie.. Atata timp cat inca mai inverzesc si atata timp cat trilurile pasarilor inca se aud razbind dinspre coroanele lor bogate... Au fost si sunt martorii batrani ( au peste o suta de ani...) ai multor ganduri, sentimente si probabil ca din scoarta lor au cazut lacrimi duioase fatza de neputintele omului... Prin neclintirea lor se scrie azi, povestea unei noi lumi romanesti...Si aceasta lume trebuie sa ia exemplul lor.. Si sa nu se clinteasca din tara asta...