sâmbătă, 4 iunie 2011

Oscarul Romanesc- Editia a XIV-a



Ieri, a avut loc una dintre cele mai frumoase editii ale Oscarului Romanesc:
editia a XIV-a.

Oscarul Romanesc a avut loc la Ateneul Roman, o locatie pe masura valorii evenimentului. M-a impresionat in mod placut, deoarece a fost organizat impecabil de catre inventatorul Mircea Tudor si avocatul Liviu Ardeias. O echipa entuziasta si generoasa in descoperirea valorilor romanesti... Acesti domni deosebiti , fac sa existe an de an, acest eveniment romanesc de mare valoare care ne bucura sufletele de romani... Nu stiu cati constientizeaza eforturile depuse... Scopul este memorabil: Sa nu ne uitam valorile si radacinile! La acest eveniment, nu ai cum sa nu remarci ca totul s-a realizat intr-un bland duh si cu un fast regal, pentru a da romanului ocazia sa-si cinsteasca valorile... Un demers generos: intoarcerea la radacini, la adevaratele personalitati ale Romani
ei, intoarcerea la normalitate si mai ales, la credinta in Dumnezeu.

Trebuie amintit numarul mare de invitati si laureati care ne-au incantat privirirea. Toti, mari romani, care "s-au desteptat" si au venit la Oscarul Romanesc pentru a demonstra tuturor ca sunt mai activi si mai prezenti ca oricand pentru Romania, numai sa fie chemati si pretuiti asa cum se cuvine...





Moderatorii Carmen Movileanu, Liviu Ardeias si Mircea Tudor au fost gazde excelente care au cucerit publicul spectator cu eleganta, generozitatea si valoarea lor. In fiecare an, se intampla asta...

Primul român care a fost premiat a fost arhitectul Cristian Gavrilescu (41 de ani), arhitectul care în prezent face parte dintr-o echipă de proiectanţi care lucrează la cel mai înalt zgârie nori din lume, şi care urmează să fie construit în Dubai pînă la finele anului 2012. Diploma a fost ridicată de mama acestuia. De ce nu auzim mai des de el in Mass-Media ?

Cristian Ţopescu i-a înmânat un premiu de excelenţă celei mai tinere alpiniste din România, Crina Coco Popescu. Sa nu uitam ca acestea ne sunt valorile ! Nadia Comaneci a fost premiata cu Oscarul Romanesc si a transmis un mesaj de multumire. Din pacate, nu a putut fi prezenta in sala deoarece se afla in America...






Cu mult interes, am urmarit prezenta la Oscarul Romanesc a marelui om de scena, Dan Puric care a primit trofeul in aplauzele publicului si a rostit cuvinte emotionante: "Sunt onorat de acest premiu pentru că excelenţa este cuvântul subversiv care ascunde un termn care e interzis de o anumită vreme. Şi-anume elita. Elita din România, cât mai este, este de refacere. România nu duce de valori, ci de valorizare. E o fericire să fii printre egalii tăi". Dan Puric a stralucit pe scena Ateneului Roman fiind "sarea si piperul " evenimentului...





Un alt moment unic, un alt premiat de elita al Oscarului Romanesc a fost interpretul Tudor Gheorghe care ne-a lasat "un testament viu" in seara aceea, printr-o frumoasa balada din care a rasunat dorul , dragostea si durerea pentru Romania... Avem nevoie sa-l ascultam, mai des... Vorbele artistului ne-au emotionat:

"Sunt 40 de ani, mulţi şi puţini. De când exist paralele cu cultura oficială din Romînia, de când mi-am urmat drumul dat de Dumnezeu, cu har, slujind două altare sfinte. A muzicii şi a poeziei. Cea am făcut în 40 de ani nu s-a descifrat încă"- Tudor Gheorghe.





Casa Regala a Romaniei a fost prezenta prin ridicarea trofeului Oscarului Romanesc de catre Alteta Sa, Principele Radu Duda. O reala si benefica surpriza !





In sala, s-a aflat si Alteta Sa, Printul Nicolae. Momente regale atat la propriu cat si la figurat...Vise, sperante, ganduri pline de optimism...




Au mai primit Oscarul Romanesc si urmatorii: Iulia Gosea-sommelier, fizicienii Ancu Dinca si Liviu Popa-Simil.







Actorul George Ivascu s-a aflat pe scena Oscarului Romanesc pentru a ridica trofeul acordat Olgai Tudorache.





Acordurile fine ale viorii lui Alexandru Tomescu, m-au facut sa inchid ochii de placere si sa-mi imaginez ca ma aflu in Belle Epoque... Chiar daca, buclucasa coarda a Stradivariusului lui Alexandru Tomescu a cedat la un moment dat...Aici, acest neprevazut, a dat si mai mult farmec serii..





La sfarsitul evenimentului, am inchinat o cupa cu vin imperial, pe acorduri de muzica clasica in foaierul Ateneului. Plutea in aer atmosfera magica a solidaritatii Elitelor.


Crina Coco Popescu...




Am inchinat pentru credinta in Dumnezeu, pentru Elite, pentru omagierea marilor romani si pentru normalitate in Romania de azi... UN POPOR CARE NU-SI APRECIAZA VALORILE ESTE UNUL MORT...
Mass-Media are un rol important in pretuirea valorilor dar din pacate nu vrea sa constientizeze asta... Ramanem optimisti! Un vis si o provocare jurnalistica este si faptul ca-mi doresc ca intr-o magica seara, sa ajung la performanta de a urca pe scena Oscarului Romanesc, pentru a ma alatura acestor oameni deosebiti...

8 comentarii:

  1. Cam mulţi absenţi...substituiţi prin reprezentanţi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Catalin, au fost acolo multi reprezentanti ai Valorii... Chiar daca unii au absentat, s-au aflat ceilalti Frumosi ai Tarii pentru a face acest eveniment memorabil. Cei care au fost prezenti acolo...

    RăspundețiȘtergere
  3. Drumul catre iad e pavat cu bune intentii ...si aici ma refer la acele valori sponsorizate de cluburi gen Rotary ...pai unde e valoarea? Pe cine marturisesc ei si pe cine marturisesc cei pe umerii carora a crescut Istoria Adevarata ?Probabil a fost o atmosfera frumoasa.Ateneul Roman e un loc sfintit de oameni, dar intram in el si cei ce avem nevoie sa vedem cum sfintesc altii locurile si artele pe care le par`curg.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa este, Daniela...Intram la Ateneul Roman ca sa ne cinstim valorile patriei si sa ne impartasim cu frumosul din ele...

    RăspundețiȘtergere
  5. Un premiu ajuns de nivel national,prin efortul unui om de nivel international.Pentru Liviu Ardeias,parintele Oscarului romanesc, o persoana controversata-e adevarat pentru putini-,insa,pentru cei care-l cunosc indeaproape,o persoana deosebita cineva ar trebui sa creeze un Oscarul oscarului romanesc.Valorile de pe scena pot sa fie mindre de asemenea, ca au fost premiate de o alta valoare a societatii romanesti,care printr-un efort nestiut de aproape nimeni,a reusit sa scoata in fata un spirit ,care in Romania parea mort.Si nu este vorba doar de "inainte de ´89".Cu toate ca despre el s-ar putea scrie o carte,celalt Liviu M.A. poate rezuma,cu multa mindrie,doar :"FELICITARI !".

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa este. Am putea scrie o carte despre Liviu Ardeias, "parintele Oscarului romanesc" sau despre acest premiu. Despre meritele incontestabile pe care le are inventatorul Mircea Tudor in sustinerea grandioasa a acestui eveniment, an de an... La inceput, nu cunosteam calitatea incontestabila a acestui Oscar... Am fost placut surprinsa sa descopar o echipa atat de entuziasta si de valoroasa incat cuvintele sunt prea putine cand vine vorba de multumire... Fiindca acesti domni deosebiti , fac sa existe an de an, acest eveniment romanesc de mare valoare care ne bucura sufletele de romani... Nu stiu cati constientizeaza eforturile depuse... Scopul este memorabil: Sa nu ne uitam valorile, radacinile!

    Sunt placut surprinsa sa va descopar pe blogul meu. Este o coincidenta de nume sau sunteti ruda cu " parintele Oscarului romanesc " ?
    Cu respect, Anamaria Badescu

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi cer scuze ca am dat buzna,Cineva,care a aflat ca de citeva saptamini sunt(exist) pe internet,mi-a trimis link-ul si nu m-am putut abtine.Gindindu-ma si ca prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei.Viata are cicluri de 7 ani,cum si saptamina are sapte zile.La inceputul celui de-al 7-lea ciclu al vietii mele,dupa 7 ani de auto-izolare si "auto.exil"(daca se poate spune asa),in Spania,m-am hotarit sa comunic din nou cu cei din tara.Rude,prieteni,chiar si dusmani.Nu este o coincidenta de nume."M"-ul este initiala numelui tatalui si am folosit-o mult timp pentru a o desebi de "I"-ul lui Liviu,asta si pentru faptul ca,multi ani,pentru a ajunge la serviciu,amindoi am urcat aceleasi trepte.Eu urcam mai putine si pentru a-mi lua salariul eram obligat sa scriu tot ce spunea,in public,Liviu.Nici cu el nu am mai comunicat pentru faptul ca informatiile pe care le am eu sunt de acum 7 ani si nu mai corespund iar izolarea mea a fost totala.De aceea cind am vazut link-ul m-am repezit.Apoi mi-am dat seama ca s-ar putea sa fi facut o gafa,dar are prea tirziu."Surprinsa" este de inteles,avind in vedere ca nu ne cunoastem."Placut" este deja un semn de politete,multumesc.Cit despre "cu respect"face parte din protocol atita timp cit celalalt nu iti spune ca nu este cazul.Deci :nu este cazul;prietenii imi spun "Liviu" si pentru faptul ca nu ma omor dupa atita formalism si pentru ca bineinteles sunt un rebel.Daca tot am gresit-o,am mers pina la capat si m-am uitat pe blog-curiozitate tipic masculina.Foarte interesant amestecul de sensibilitate,melancolie si stapinire de sine,vreau sa spun stilul.Imi cer scuze inca o data si sunt gata sa o repar.Cu privirea vinovata si cu buchetul virtual de flori in mina, Liviu

    RăspundețiȘtergere
  8. Iti multumesc Liviu ( asadar, renuntam la protocol ) pentru cuvintele frumoase si sincere. Faptul ca-ti place blogul meu, nu poate decat sa ma bucure foarte mult ca si faptul ca te-ai hotarat sa comunici cu cei din tara. Nu ai de ce sa-ti ceri scuze... Pentru mine comunicarea nu inseamna o gafa ... Sunt pentru armonie, credinta, prietenie, cultura si comunicare! Se spune ca nimic nu este intamplator in viata asta. Am prins buchetul virtual de flori, motiv pentru care-ti multumesc. Ramai un cititor al Animei! Cu prietenie, Anamaria :)

    RăspundețiȘtergere