Minutomaniacul !

Am, nu am ce vorbi daca am minute trebuie sa le consum! Are, n-are chef ala sau aia de-o suni de tine, ai minute si ele trebuiesc consumate! Nu mai suport isteria asta creata de catre retelele de telefonie mobila care se intrec in a ne oferi cat mai multe minute! Am observat ca unii oameni nu mai au masa, casa, nu mai privesc un rasarit , un apus ci vorbesc in nestire la telefonul mobil fiindca au minute... Face-ti cunostinta cu minutomaniacii! Iata noii si 'bravii' oameni din timpurile noastre! Asta este noul lor tel in viata: sa vorbeasca la telefon! Curata mediocritate! Breee, singuratatea nu este un lucru atat de inspaimantator incat sa-ti tremure mana ca nu mai apuci telefonul mobil ca 'sa mai plictisesti' nitel pe cei din jur cu nimicurile tale cotidiene! ( asta daca interlocutorul tau nu este si el un MINUTOMANIAC...) Bree, trezeste-te, ia-o mai usor, o sa-mi zici ca sunt impertinenta dar de atata vorbit la telefon cred ca ai uitat sa mai respiri darmite sa-ti auzi respiratia! Pentru a te aduna, ai nevoie de nitzica singuratate ( hai ca nu e atat de rau...) Lasa telefonul mobil cu minutele lui neconsumate cu tot! ( chiar daca trece luna si se duc) Ia un pahar de apa rece si bea-l cu ochii inchisi, fa un dus relaxant, fa o rugaciune, fa ce vrei tu dar lasa 'jucaria' si pune-ti intrebarea daca ce vrei tu iti este de folos! Un intelept zicea ca in singuratate se nasc ideile cele mai sclipitoare. 'Toate le poti avea dar nu toate-ti sunt de folos!' spunea INTELEPTUL. Chiar ti-este de folos atata timp petrecut vorbind la telefonul mobil ? ( asta daca nu lucrezi la vre-un call-center :) Ti-ai facut destula ordine in viata si in minte, incat chiar nu ai cu ce-ti umple timpul intr-un mod mai fericit decat sa-ti consumi minutele de pe mobil ? Vorbesc din experienta personala. Eram tinuta zilnic cu jumatatile de ora (cel putin...) si devenise agasant... Am gasit cea mai buna solutie: mi-am inchis telefonul. Imi place sa sun pe cineva cand mi-e dor sa-i aud vocea, cand deja a trecut ceva timp pentru ca acea persoana sa ma surprinda la telefon cu acel ceva cu adevarat nou... Imi place sa fiu sunata de catre prieteni la nevoie ca sa pot sa-i ajut... Deja cand zilnic o persoana te suna ca sa-ti zica ca a mancat tort cu mere, ca s-a dus de trei ori la toaleta si ca Dorel s-a uitat nitzel stramb la a cincea sarutare...ma apuca isteria! Probabil ca eu sunt salbatica dar pur si simplu, nu suport sa fac asta si nici sa am parte de asta...

P.S: Empatizez cu ideea unui om inteligent: 'Progresul este insotit ca o umbra de un proces de sofisticare a imbecilitatii.
Intr-o lume atat de complexa, daca idiotenia nu ar fi extrem de bine organizata, nu ar putea rezista.' Am minute!!! :)