Si merg...

O noua zi in care la cinci dimineata " sunt trezita " cu " Shoulda- Jamie Woon "... Bunii mei vecini, o asculta in mod repetat si nu ma priveaza de acest farmec... Ok! Nu e rau, imi zic... Pot asculta piesa asta! In loc de Guta sau Adrian... Chiar suna bine... Ma imbrac si ies afara... Ma imbie o sambata cu un soare prietenos pentru luna decembrie... As asculta Mozart, o arie vesela... Afara, decid ca este mai bine sa merg prin spatele blocului ca sa "contemplu " in mai multa liniste la ce se petrece... Insa, socoteala din gand nu se potriveste cu cea de pe drum... Un muncitor incearca "sa ma agate": Frumuseteee ( ma striga... ) Ma fac ca nu-l aud si grabesc pasul... Pe trotuar, nu sunt stele ci doar cateva resturi de la oameni sau de la animale, flegme, s. a... Eu imi imaginez totusi, ca pasesc pe un covor de stele... Incerc cu disperare sa gasesc ceva frumos care sa-mi incante ochiul... Ma uit la copaci... S-au dezbracat de haine... Nici frunze moarte nu mai sunt pe jos... Si-mi pare rau... A disparut atmosfera aceea boema... Toamna s-a dus ca sa-i bucure pe altii... Acum, totul asteapta sa inghete... Uraaa! Nu-mi mai pare rau nici de asta... Mi-am amintit de vorbele doamnei de la farmacie care mi-a spus ca iarna, microbii ingheata si astfel, totul este mai curat. De-ar ingheta si microbii din sufletele unora ... Iata un motiv de optimism! Hmm... Merg, merg si iar merg pe poteca, cu toiagul anilor mei in spate... Inca, este usor...




Caut catei, animale, pasari pe strada, caut sinceritate... Stiu. Cu exceptia lor, nu o gasesc... Ma uit la oameni dar ei nu vad asta... Sunt grabiti si prost imbracati... Cine sunt oamenii astia cu care imi impart contemporanitatea zilei?! Inchid ochii si incerc sa ma fixez in BELLE EPOQUE ...Imi deschid ochii si caut cu disperare oameni eleganti...Gasesc prea putini , spre deloc... Majoritari, raman cei "necarcaliti"... NU AU GESTURI ELEGANTE... Atitudinea lor nu-ti inspira nimic... E ca si cum ai privi un carton de care te plictisesti repede... Ma calmez gandindu-ma ca INCA, mai exista un Marius Manole, un Razvan Mazilu, o Ada Milea cu care respir aer de contemporanitate... Dar cand vorbesc de marea majoritate....De indivizii care te suspecteza la orice pas, de cei care se inchina banilor, mi se face greata... Unde este pofta lor de viata, sclipirea din priviri ?! SI-au pierdut visele, umbla cu multe pungi de plastic in maini ( de la market )si se grabesc spre nicaieri... Adica, spre butonarea telecomenzii televizorului unde se livreaza nunti, botezuri, inmormantari dar mai putin viata lor... "Viii sunt rari! " spunea Eugene Ionesco...Da! Da! Acultati ce vesel suna acordeonul! Ma uit la o pustoaica simpatica care poarta in picioare cizme U.G... Nu vede pe unde merge fiindca se uita numai la telefonul mobil... Ma uit la cei care stau pe Facebook aproape 24 de ore cat de disperati sunt sa le comunice tuturor anumite " excremente " ale zilei lor... Cum poti sa mai traiesti real daca tu postezi mereu pe Face' ce faci ?! Si culmea este ca din lista mare " de prieteni " nu-ti este defapt, prieten nici unul... Nimanui nu-i pasa ce zici atata timp cat nu profita de pe urma ta...Stiu... O sa-mi pun " sensibilii " in cap...
Moda minutelor Cosmote vad ca nu mai apune... Toate frustrarile se toarna la telefon, pe Facebook sau pe blog... Te-ai despartit de Gica, Sica, Mia ? Nimic mai simplu! Anunta pe Facebook ca lumea sa stie asta... Te-ai impacat cu Florica ? Pune repede la status ca esti " in a relationship "... PENIBIL! Unde mai este nevoia de intimitate, unde mai se afla propiul laborator in care-ti prepari visurile amestecand sperante, trairile tale profunde, gandurile bine cantarite ?! Cheia de la acest laborator propriu, nu trebuie instrainata ci purtata mereu in buzunarul eului tau... Si merg, si merg CU CHEIA IN BUZUNAR... Spre mine... Dar, as vrea sa mai merg si spre tine... Now? Now! Fiindca " Now " respiram, traim... Eu una, nu vad nici trecutul, nici viitorul... Asa ca... Now! Now... Ne dam intalnire... Ca sa-ti fac o vizita cu cheia mea in buzunar... Sa nu mi-o furi!