Fragmente preferate din 'Idiotul'...

" Posesorul pelerinei, tînăr şi el, tot cam de vreo douăzeci şi şase sau douăzeci şi şapte de ani, era mai înalt de statură, avea părul foarte bălai şi des, obrajii supţi şi o bărbuţă rară şi ascuţită, de un blond spălăcit. Ochii lui mari, albaştri, aveau o expresie blajină, dar şi apăsătoare totodată, cu acea stranie fixitate a privirii după care nu era greu de ghicit, chiar de la prima vedere, un epileptic. De altfel, tînărul avea trăsături plăcute, fine şi delicate, iar faţa îi era palidă şi, în momentul acela, învineţită de frig. în mîini ţinea o legăturică - pare-se tot bagajul lui - dintr-un fular decolorat. în picioare purta nişte botine cu talpă groasă şi ghetre, cu totul nepotrivite portului obişnuit din Ria. "



„În dumneata vorbeşte numai crudul adevăr, prin urmare eşti nedrept“. ( Aglaia Epacinova )



"Vecinul său cu pâr negru şi şubă de miel îl cercetă cu acea curiozitate a omului care nu are altceva mai bun de făcut şi, în cele din urmă, se hotărî să intre în vorbă schiţînd acel zîmbet ironic prin care unii oameni îşi trădează cu nepăsare satisfacţia lipsită de delicateţe în faţa situaţiei nenorocite a semenului lor."





" — Aşadar, asta-i Nastasia Filippovna? îngînă el, cercetînd cu multă atenţie şi curiozitate portretul. Frumoasă făptură! mai adăugă Mîşkin cu înflăcărare.
Şi, într-adevăr, fotografia înfăţişa o femeie tînără de o rară frumuseţe. Era îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră, cu o croială foarte simplă şi elegantă, dar fără pretenţie; părul, probabil casta¬niu, era strîns într-o pieptănătură simplă de tot, ochii îi avea negri şi profunzi, fruntea gînditoare; chipul, puţin cam slab şi poate prea palid, exprima pasiune, lăsînd să se întrevadă şi o umbră de trufie "


"“Sunt sigur ca destinul ei nu este dintre cele obisnuite. Chipul ii e vesel, dar a suferit ingrozitor, nu-i asa? Suferinta i-o tradeaza ochii, aceste doua oscioare, aceste doua puncte de sub ochi, de unde incep obrajii. E o faţă mîndră, teribil de mîndră si nu stiu : o fi buna la suflet sau nu? Ah, de-ar fi buna! Totul ar fi salvat! ”




"În aşternut dormea cineva un somn adînc şi fără de mişcare; nu se auzea nici cel mai mic foşnet, nici o răsuflare. Un cearşaf alb acoperea pînă şi capul per¬soanei culcate, iar membrele i se profilau în contururi abia desluşite; numai forma trupului arăta că acolo zăcea lungit un om. Împrejur era o mare dezordine; pe pat, pe fotolii, pe jos, peste tot erau aruncate în neorînduialâ tot felul de obiecte: o rochie minunată de mătase albă, flori, panglici. Pe măsuţa de lîngă căpătîi sclipeau împrăştiate diamantele aşa cum fuseseră scoase... La picioare o grămadă de dantele spumoase zăcea ghem, iar pe albul lor imaculat, ieşind de sub cearşaf, se zărea vîrful unui picior gol: acest picior părea al unei statui de marmură şi imobilitatea lui era înspăimîntătoare. Prinţul privea încremenit... "



" Lîngă el şedea nemişcat pe aşternutul improvizat prinţul Lev Nikolaevici, cu faţa încremenită parcă şi cu gura încleştată. Şi doar atunci cînd bolnavul cu capul înfierbîntat şi în neştire izbucnea în ţipete, el se grăbea să-l aline, netezindu-i cu mîna tremurîndă părul şi obrajii. Voia parcă să-l mîngîie şi să-l ogoiască. Dar nu pricepea nimic din întrebările ce i se puneau şi nu mai recunoştea pe nimeni din jurul său. Şi chiar dacă Schneider însuşi ar fi venit din Elveţia şi l-ar fi văzut în momentul acela pe fostul său elev şi pacient, amintindu-şi de starea în care se găsea cîteodată prinţul în primul an de trata¬ment în sanatoriul său, ar fi dat acum descurajat din mînă şi ar fi spus, probabil, ca şi atunci: Idiot! "

( Feodor Mihailovici Dostoievski )


Maskin este personajul meu preferat... INCAPACITATEA LUI DE A INTELEGE IRONIA SI DE A FI IRONIC,INCREDEREA LUI EXAGERATA IN OAMENI,SERIOZITATEA SI Filozofarile...

El este " o figura cristica", un personaj angelic si tragic. Naiviatea lui, inocenta lui este splendida. Un copil mare, adorabil! Este fascinant cum celelalte personaje il percep pe el insusi ca pe un copil, in ciuda ideilor mature pe care le articuleaza uneori. Mustrarile de constiinta pe care si le face...il fac adorabil. Este un spirit pur si desi marea lui dragoste este Aglaia, frumoasa "femeie cazuta" , o iubeste si pe Nastasia Filippovna "dintr-o mila nemarginita" si din spaima pentru soarta ei.

P.S: 'Idiotul' este cartea mea preferata si chiar daca am postat doar cateva fragmente din ea... iubesc fiecare virgulitza din acest splendid roman!
Cartea voastra preferata ?