Un miliard de copii uitati de Mos Craciun...

" 120 de miliarde de euro-averea primelor trei familii din lume Cu aceasta suma ar putea trai 600 de milioane de oameni saraci. ' Cand am citit articolul cu titlul asta in revista Q magazine, am realizat cat de penibili suntem cu vaicaierile nostre cotidiene si absolut banale... In comparatie cu oftatul acestor copii saraci care privindu-ne fara sa ne judece, ne marturisesc o fraza care mie una, sper sa-mi sune cat mai des in minte, atunci cand ma plang ca nu am acel obiect sau lucru banal din lumea cea burtoasa si bolnava a consumerismului...
"PAINEA PENTRU CARE NE-AM RUGAT O SAPTAMANA." Iata ce-si doresc unii copii din tara si lumea asta, in timp ce altii primesc in cizme lucruri la care se bosumfla fiindca Mosul nu a cazut pe dorinta lor! Pina cand? Pina cand vom mai uita sa ne cautam mila prin buzunarele doldora de ignoranta ? Stiu, este criza financiara... Asta a fost scuza plina de lasitate, la care am apelat de-atatea ori si eu... Neuitand insa pe tot parcursul anului, sa-mi satisfac unele capricii... Fac o plecaciune in fatza tuturor celor care n-au uitat in tot acest an sa daruiasca si sa se gandeasca la semenii sai nevoiasi. Daca bogatul se vaita ca nu mai poate sa-si cumpere decat doua cojoace din sase ( pardon, vile sau masini... ) ce-ar mai putea sa zica saracul, pe timp de criza??? Citesc tot in Q magazine, urmatorul lucru: " La fiecare trei secunde in lume saracia curma viata unui copil. In Africa subsahariana 1 din 6 copii mor inainte de aimplini 5 ani. 800 de milioane de oameni merg la culcare flamanzi in fiecare noapte. 600 de milioane de copii traiesc in saracie absoluta. In fiecare an 10 milioane de copii mor din cauza foamei si a bolilor asociate malnutritiei. In fiecare an 2 milioane de copii mor din cauza lipsei apei potabile. Ultimele studii in demografie arata ca cei mai multi copii se nasc in tarile sarace iar statele bogate, in special cele din spatiul european, se confrunta cu o criza demografica de proportii. " Asadar, un haos de nedescris! Nu stiu cati copii saraci exista in Romania si m-ar interesa o cifra... Fiindca pe cea a miliardarilor din Romania o slavesc destul reviste precum 'Capital' si 'Forbes' Oare unii dintre ei pun capul pe perna linistiti noaptea ? Oare cate acte caritabile se ascund in spatele unor vorbe pompoase de genul 'nu vreau sa vorbesc in public despre ce fac pentru altii ' Ba de ce sa nu vorbiti domnule miliardar ? Puterea exemplului propriu poate ca sa atraga si pe alti miliardari in a face cat mai mult bine pentru sarmani... De ce sa existe competitie intre miliardari doar la modul cine are masina, vila sau amanta cea mai eleganta ? De ce sa nu concurati in cercurile domniilor voastre si la modul - cine a facut pentru sarmani mai multe acte caritabile ? Se poate ? Sau umflarea narcisismului 'va rapeste' din timpul alocat copiilor saraci pentru a cauta ultimele trenduri din mareea destinatiilor de lux ? Citesc ca sunt la moda printre magnati, plajele virgine si executarea unui adevarat tur de forta demn de Cartea Recordurilor pentru ziua de Revelion. Adica sa iei micul dejun "intr-un castel medieval din centrul unei metropole americane sau intr-un castel podgorean francez,unde o sticla de vin alb costa 3000 de euro. Apoi, sa iei avionul personal pentru o plimbare intr-o locatie exotica,cum ar fi Tanzania, Laos sau Insulele Cook' unde sa inchiriezi cu totul un hotel pentru a beneficia de armata de chelneri ,menajeri, bucatari,sommelieri care-ti vor satisface extravagantzele... " Pentru siesta ar putea fi nimerita o destinatie precum Old Bahama Bay Resort, fatza de care Burj Al Arab devine cam apa plata." Urmeaza plimbarea cu yahtul, intalnirea privata cu delfinii, shoppingul si achizitionarea unei tinute de seara in valoare de cel putin 20.000 de euro..." Masa rezervata la restaurantul Felix din Hong Kong, pentru a putea beneficia de luxul spectacolului de artificii cel mai bine cotat de pe glob, este destinatia finala a miliardarului doritor sa intre in Cartea Recordurilor " Dezgustator! Dureros! Si asta pentru ca-mi suna mai mult ca oricand in cap, propozitia copiilor saraci: " Painea pentru care ne-am rugat o saptamana. "


" Saracia nu este un viciu, este o realitate." Tolstoi



P.S: Niciodata nu este prea tarziu sa facem un bine cuiva ! Mai ales, copiilor saraci...