Despre fericire...

Nu stiu ce inseamna fericirea. Intelectualii spun ca numai stupizii afirma ca sunt fericiti... Fericirea nu exista aici pe pamant? Atunci unde sa mi-o cumpar? Fie...Ma multumesc aici si cu starile de bine dar cu conditia sa fie cat mai dese. Si de cine depinde ca eu sa am stari de bine? Oare de o persoana sau de alta?


"Fericirea nu ti-o poate da cineva, cineva ti-o poate doar lua." spune doamna Ileana Vulpescu.

Cata dreptate are! Cum sa cauti fericirea in celalalt ? Un om la fel de imperfect ca si tine... Sa te legi ca disperatul(a) de cineva si sa-l invinuiesti ca nu te face fericit(a)...

Fericirea se cauta in tine, nimeni nu te va simtii mai bine decat te simti tu, cum nici tu nu-l vei simtii pe altul mai bine decat o poate face el insusi... Nimeni nu-ti va da ajutor intr-o problema mai mult decat o poti face tu. Si cunosti cum? Pretuindu-te ( dar fara a cadea in latura narcisismului, egoismului..) cercetandu-te, auzindu-ti propria respiratie... propriul eu.

Sunt oameni care nu suporta sa ramana singuri nici macar pentru o zi... Depresivi si disperati cauta compania oamenilor cu orice pret pentru a stoarce de la ei o stare de bine... Nu gasesc acea stare de bine in ei, intr-o carte sau muzica buna,intr-un film excelent sau doar privind cerul, hranind porumbeii, pozand un ram, admirand un pom, un fruct, un animal, o gargarita... Pacat!


Ca sa ai stari de bine , nu ai nevoie decat de tine! Ai nevoie sa-ti faci ordine in ganduri, sa te gandesti la ceea ce conteaza cel mai mult pentru tine, la ce te implineste cel mai mult si cum poti ajunge sa ai ce-ti doresti. Zambetul se culege din lucruri simple...

Si daca "fericirea inseamna egoism" precum spune Garret Imis in cartea 'Dincolo de muntele cunoasterii', prefer sa nu fiu fericita!