" După o anumită vârstă, toţi oamenii au impresia că au naufragiat, că şi-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă - o viaţă care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viaţa altuia.. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înşine şi nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viaţa noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.
Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubeşti.
Mircea Eliade în La ţigănci
Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta.
Mircea Eliade în Oceanografie
Viaţa e ca o femeie pe care o iubeşti şi care te înşeală. Toată ura ce o îndrepţi împotriva ei e în fond tot dragoste...
Mircea Eliade
Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens...
Mircea Eliade în Nuntă în cer
Experienţa este singura în stare să ne ofere o informaţie reală despre viaţă.
Mircea Eliade
Camaraderia dintre un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc. Altminteri, este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminară a unei legături tot atât de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tânără este, de asemenea, un mare vânt, cu majuscule, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare din ei o poartă unei alte persoane.
Mircea Eliade în Nuntă în cer
Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul.
Mircea Eliade
Femeia e tot atât de stăpânită de instincte... Şi mai ales de instinctul de conservare al speciei, care după cum ştii, e mai puternic decât acel al conservării individuale. Aceasta explică de ce dragostea, la femeie, e atât de absolută; se uită pe sine, se uită până la anihilare, ca să poată păstra iubitul, masculul, tatăl aşteptat al copilului...
Mircea Eliade în Huliganii
Toţi suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.
Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
În loc să gândim noi gândurile, ne gândesc ele pe noi.
Mircea Eliade în Întoarcerea din rai
Nu poţi iubi niciodată doi oameni în acelaşi timp. Iubeşti pe rând, când pe unul, când pe altul.
Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Dacă eşti tu însuţi, înainte de toate tu însuţi, dacă ai rădăcinile adânc împlântate în viaţă, în concret, nimic nu te poate rata.
Nu e bun de nimic cel care nu e bun decât pentru el.
Mircea Eliade în Înţelepciunea populară a românilor
Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet.
Mircea Eliade în La ţigănci
În prudenţă stă fericirea.
Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Virtutea magică a aurului şi jadului se aplică şi dincolo de viaţa biologică.
Mircea Eliade în Alchimia asiatică
Tinereţea e ispitită de mediocritatea sentimentală şi cerebrală, de iluzia unei fericiri comode.
Mircea Eliade în Gaudeamus
Nu poţi glumi cu dragostea, cu sentimentele acestea care te întunecă, te umilesc, te macerează...
Mircea Eliade în Huliganii
Am crezut că dragostea te trece în celălalt. Dar te trece acolo unde vrea el, unde vrea ea, în închipuirea lui, în nălucirile ei.
Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Să fii femeie şi spirit în acelaşi timp, să-ţi păstrezi intacte toate izvoarele pasiunii şi ale senzualităţii, dar să le ghidezi prin inteligenţă, prin nuanţe, prin fantezie... Huliganii
O "personalitate" creatoare nu are decât două posibilităţi: să valorifice într-un sens nou, "personal", existenţa, sau să restaureze normele. Poate fi citat, în primul caz, Dostoievski sau Goethe; în al doilea, Dante, Calderon, Shakespeare, Racine.
