Sarutul - Horia Roman Patapievici

ce frumoasa esti
iubita mea
te privesc inflorind intre flacari de noapte
scufundata sub ape
de negrul intuneric dezbracata
cand de lumina pielea ta in ochiul meu de aur se imbraca
n-aduce larma-n carnea ta flacara ce tipa la hotare
si nici umedul pamant nu inghite lumina
cand cu limbi de foc ochiul noptii te linge
de toata iubirea mea
pana in talpi
si de tot sufletul tau invapaiat
pana la vale...
oriunde in lumina
e un ochi de cristal
in gura mea sunt
si lumile si luna
ard buzele tale
flacari din intunericul care te-nghite
unde ma chemi
acolo vin
unde ma chemi si zgomotul isi uita larma
acolo
e un taram in care si bezna straluceste
iar trupul dinaintea lunii
de toata umbra se desface in lumina
si orice rana isi deschide calea spre lumina din ea
in tine ascunsa de mine patrunsa cu ea
raman zidite in privirea ta
si lumile si luna

acolo esti
in stralucirea ochiului ne mai umbrit din jumatatea

intunecata a luminii

acolo raman
unde ma chemi

pe buzele tale dudele sunt fericite sa-si striveasca
mierea amaruie

cand ma saruti
in gura mea
lumea-i o perla de lumina
unde ma chemi
acolo raman

unde ma chemi
in gura mea
lumea-i o perla de lumina
unde ma chemi
acolo raman
unde ma chemi
e inceputul luminii