Maestrul si Margareta - Bulgakov

"Iubita lui se numea Margareta Nikolaevna.(...) O descrisese asa cum era: frumoasa si inteligenta.
" Femeie la treizeci de ani ,fara copii Margareta Nikolaevna era sotia unui specialist eminent, autor pe deasupra, al unei descoperiri extrem de importante, de interes national. Sotul ei era tanar, frumos, bun, cinstit si o adora.
" Margareta Nikolaevna nu ducea lipsa de bani. Putea sa-si cumpere tot ce-si dorea. In anturajul sotului ei erau multi oameni interesanti.Margareta nu se atinsese niciodata de un primus si nu cunostea ororile vietii de zi cu zi intr-un apartament comun. Cu alte cuvinte...era fericita? Nici o clipa! Din momentul cand la nouasprezece ani, se casatorise si se mutase in aceasta vila nu stiuse ce-i fericirea. O, zei ai zeilor! Ce-i lipsea acestei femei? CE-I LIPSEA ACESTEI FEMEI IN A CAREI OCHI ARDEA MEREU O FLACARUIE NEANTELEASA, ACESTEI VRAJITOARE CU UITATURA UN PIC SASIE, CARE IESISE PE ARBAT ATUNCI, IN ACEA FAIMOASA ZI DE PRIMAVARA,TINAND IN MANA UN BUCHET DE MIMOZE? Nu stiu si nici nu m-am invrednicit sa aflu. Pesemne era adevarat ce spusese-ca inima ei tanjea dupa el, dupa Maestru, ca de el avea nevoie, nu de o vila gotica cu gradina proprie si nici de bani.IL IUBEA."

"De pe balcon isi varase capul in odaie un barbat de vre-o treizeci si opt de ani, barbierit cu ingrijire, cu parul negru, din care un smoc ii atarna pe frunte, cu nas ascutit si pchi nelinistiti"(..) Istoric de profesie,cu doi ani in urma lucrala un muzeu din Moscaova facand in plus si traduceri.(...) Cunosc cinci limbi in fara de cea materna raspunse necunoscutul: engleza, franceza, germana, latina si greaca. Citesc putin si in italiana. Istoricul nostru traia singur.N-avea rude si nu cunostea aproape pe nimeni la Moscova. Si inchipuie-ti intr-o buna zi castiga o suta de mii de ruble! Odata intrat in posesia celor o mie de ruble,misteriosul musafir al lui Ivan trecuse la fapte:CUMPARASE CARTI SI ABANDONASE ODAIA DE PE MIASNITKAIA..."

" Dragostea ne-a iesit in cale asa cum apare ca din pamant un asasin pe o ulicioara intunecoasa si ne-a rapus p eamandoi dintr-o singura suflare. Asa loveste fulgerul, asa loveste pumnalul."

" Vorbeam de paraca nu ne mai vazuseram de ieri, de parca ne stiam de ani si ani. Am stabilit sa ne reintalnim a doua zi in acelasi loc, pe malul raului Moscova si ne-am reantalnit. Soarele de mai ne scalda in lumina. Si curand , foarte curand, aceasta femeie a devenit sotia mea de taina.

"Venea la mine in fiecare zi, iar eu incepeam s-o astept de dis-de-dimineata. Imi manifestam nerabdarea mutand inutil, obiectele de pe masa.(...) Portita se zbate, inima mi se zbate..."INIMA MEA NU INCETA SA ZVACNEASCA, PANA IN MOMENTUL IN CARE IN DREPTUL FERESTREI ISI FACEAU APARITIA APROAPE NEAUZITI PANTOFII EI DE ANTILOPA CU FUNDE NEGRE STRANSE CU CATARAME STRALUCITOARE DE OTEL." Uneori se tinea de sotii ,si oprindu-se in fata celei de-a doua ferestre, batea usor in geam cu varful pantofului."

"Ivan isi imangina cu usurinta cele doua odaite de la demisol, cufundate tot timpul in obscuritate din pricina liliacului si a gardului. Ca si mobila uzata, tapisata cu rosu, ornicul care suna la fiecare jumatate de ora si cartile, cartile incovoind nenumaratele rafturi ce se inaltau de la podeaua vopsita pana l atavanul afumat si soba."
" Am deschis micile mele ferestre si m-am instalat in a doua incapere, una minuscula(..) Era acolo o canapea, la peretele opus alta canapea iar intre ele o masuta, cu o veioza adorabila, iar langa fereastra carti si un mic birou, in vreme ce in prima camera-o incapere enorma, paisprezece metri-numai carti, carti si soba. Ah ce cuibusor aveam!"