miercuri, 31 martie 2010
Adevaratii bunici...
Ce bine ar fi daca am putea sa ne alegem la trecerea noastra in aceasta lume decazuta...parintii,bunicii! Pentru ca este trist de nedrept sa te trezesti intr-o buna(rea) zi cu una pereche parinti si ceva resturi de bunici in care nu te regasesti nici macar 20% si tipand de una singura prin casa...Tata nu-mi mai face rau !!!!!! Te roooog!!! Mama inceteaza sa-mi mai spui aberatii!!! Bunico de ce esti rea cu mine?! De ce ma certi ca ma duc la Biserica? Ai atatea alte lucruri frumoase din viata pe care ai trait-o sa mi le spui si mai ai asa de putin timp pentru asta...de ce?..de ce alegi sa te ratoiesti mandra la mine? Bunicule de ce pe strada nu ma recunosti? (Zic de una singura ca tot omu' la nervi pentru ca daca v-as zice in fata,oricum n-as schimba nimic si m-as alege cu noi nervi.) Ce vina am sa va suport...nu mai stiu nici ce sa respect la voi...Varsta? Sa zicem ca v-as respecta pentru ca aveti o varsta mai inaintata decat a mea...se presupune ca ati acumulat si ceva intelepciune a vietii...dar eu,ce vad? Unde-i intelepciunea din comportament? Unde-i? Unde sunt ideile logice ale sfaturilor pe care mi le dati? Nu-mi aratati nimic din toate astea...ci tone,tone de prostie care vomita frustrari cu carul, vicii "la greu" sau mandrie impertinenta. Tare-i zikala asta:" Prostul pana nu-i fudul, nu e prost destul!"Poate va mirati ca nu sunt ca voi, poate faceti calcule, intrebandu-va de unde am rasarit fara sa va seman, asa ca o gluma proasta...Oare nu v-a sagetat vreodata ideea ca...vai...tocmai voi, Altetele Regale ati fi gresiti si nu eu ,in comportament? Am acum in minte din filmul "The Dreamers", scena in care parintii vin acasa si-i gasesc dormind goi si beti pe cei trei...cred ca daca m-ati fi vazut pe mine asa...anuntati politia.:) Ma intreb daca mai exista familii normale pe lumea asta si tind sa cred ca da,mai ales cand am descoperit cat de frumos povestesc unii scriitori contemporani despre bunicii lor in cartea intitulata chiar asa:" Cartea cu bunici". Eu pe-ai mei i-as trece in Cartea cu draci. De cate ori ne intalnim... e iadul pe pamant si ma refer aici la cei doi bunici care mai traiesc si la tatal meu care tresalta emotional la o echipa de fotbal sau la o sticla cu vin...mult mai mult decat uitandu-se la mine...Astept ca o minune sa-i schimbe in bine si nu inteleg pentru a mia oara...DE CE OAMENII BUNI MOR PRIMII?! Asta-i dilema mea...De ce bunicii buni mor primii, la cei care stiu sa pretuiasca sensul cuvantului "bunic"( cel mai frumos cuvant din lume pentru mine..) Despartirea intru... iubire doare! Mie dor de voi...Niculina,Iordana,Alexandru...de "adevaratii mei bunici"!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu