Provincia...

Weekendul asta am fost in provicie. Mai exact in Alexandria unde locuiesc parintii mei. A fost minunat acolo desi a plouat. Asta nu m-a oprit sa ma bucur din plin de farmecul provinciei care mi-a oferit : liniste, aer curat si o stare excelenta la revederea locurilor copilariei mele. Iubesc Bucurestiul dar ma bucur ca sunt din provincie si ca exista acolo un locsor sub soare unde parca si pamantul tresalta de bucurie ca-l calc...ca ma dezmierd pe el... Azi am stat 'tolanita' la umbra unui cires si ma uitam spre stupii tatei, spre iarba plina cu gaze care se inmulteau in timp ce mama facea focul pentru gratar si nu as mai fi vrut, sa se insereze... Apoi am scos apa rece din fantana si m-am uitat fascinata cum stropii de apa cad in golul fantanii si se transforma in banutzi ( de apa...:) Am vazut in comuna Adamesti cel mai frumos apus care mi-a fost dat vreodata sa vad. Pledul de nori portocalii cu care soarele se invelea inconjura si cupola manastirii Adamesti iar macii din santurile de la sosea te imbatau cu frumusetea lor asa cum pe mine ma imbata (acum cand va scriu) mirosul bujorilor mei roz care "saruta' monitorul calculatorului... Unii spun ca provincia inseamna saracie dar eu zic ca provincia inseamna trezirea si ingrasarea sufletului ametit si slabit de marile metropole... Facand o analiza orientativa...gropi pe sosele exista si in provincie si in capitata, canalizarea lasa de dorit si aici si acolo... poluarea, fitzele si banii se gasesc preponderent in capitala :) dar am uitat...( nu trebuie sa generalizez...)Cu toate ca Bucurestiul ma trage ,ma atrage si este ca un magnet de care mi s-a lipit sufletul, nu stiu inca daca o sa-i daruiesc si batranetea mea. Dar pana atunci... Concluzia mea este...Vivent province!!! Asa ca, cine nu 'are provincie' ar fi bine, sa-si cumpere! :) (Practic, iti cumperi ani de viata in plus)