Cand spunem "nu"

Desigur sunt situaţii în viaţa asta când trebuie să refuzi pe cineva, adică să-i spui acel „nu pot” iar omul chiar asta să înteleagă ci nu ”nu vreau”. Uşor de spus ,greu de făcut... Când trăieşti în România însă, dai de nişte situaţii nemaînâlnite ale acestui fapt pe alte meleaguri. La noi ca la nelume... Neamţul când spune ”nu” este chiar ”nu” Si când spune ”da” e chiar „da”.(cu unele exceptii..) La noi nu este aşa! Am întâlnit un om pe care atunci când l-am rugat să mă rezolve cu un lucru, m-a refuzat şi mi-a adus şi argumente în încercarea de a se scuza că nu poate să mă servească. Dar când am ieşit din biroul lui, spunându-i cele păţite unui prieten de-al meu (care intâmplător) era angajatul „binefăcătorului” meu, am fost informat de către acesta că omul acela m-a refuzat fiindcă nu „i-am dat şi eu o mică atenţie”. Aşadar „nu-ul” se practică des ca formă de răspuns în cam toate instituţiile din România dacă ”nu dai şi tu o mică atenţie”!?? Poate că vi s-a întâmplat ceva similar. Mai sunt şi unii care spun ”nu-ul” doar pentru a se simţii şi mai rugaţi, pentru a te face pe tine cetăţeanul x să te umileşti în ultimul hal şi după ce „i-ai făcut jocul” se-ndură să rostească „marele da” de care aveai atâta nevoie... O altă categorie bizară de oameni sunt cei care zic ”da” în faţa ta dar nu fac ceea ce ţi-au promis... Desigur nu putem trece cu vederea categoria celor care îl „i-au pe nu în braţe mereu” când vine vorba să-ţi rezolve a ta cerinţă şi suntem siguri că singura explicaţie logică ar fi răutatea sau nebunia ce-o poartă astfel de oameni în sufletele lor. Ne este silă şi să ne gândim... Cei care spun mereu ”da” cerinţelor tale devin cu timpul suspecţi de o uşoară naivitate dacă nu chiar de prostie şi o să vă explic de ce cred asta. Se intâmplă uneori ca o persoană pe care o admiri mult să-ţi ceară să faci ceva pentru ea iar
tu chiar să nu poţi să o serveşti din cauza altor treburi urgente pe care le ai de făcut.
Şi sigur că îţi pare rău că-i spui ”nu” dar orice om calculat dă întâietate grijilor şi problemelor sale. Mai sunt şi persoanele pe care nu le placi (bârfitorii,clevetitorii,turnătorii tai...)şi care te roagă să le rezolvi o problemă iar tu le poţi spune ”da” pentru că e civilizat,pentru că e creştineşte şi pentru că poate invata si ei de la tine sa redevina "oameni". Speranta moare ultima...