Parte de (ne)carte...

Când am aflat zilele trecute că în librăriile din Franţa s-a înregistrat recordul de vânzare: 90.000 de cărţi într-o zi am comparat acest lucru cu rezultatul vânzărilor dintr-o zi în librăriile româneşti... Un prim motiv stupid invocat de românii care nu cumpără cărţi îl reprezintă preţul ridicat al acestora. Cum să îţi mai cumperi ultimele apariţii în materie de carte când pentru acestea s-ar duce toată leafa ta pe o lună !? Totuşi dacă aceşti oameni ar cumpăra cel puţin o carte pe lună nu ne-am mai plânge… Sau am putea face ca stundenţii din Regie care pun banii la comun pentru a-şi cumpăra ultima carte la modă , citind-o apoi pe rând. Soluţii sunt… numai să vrem să citim ! Al doilea motiv m-a revoltat de-a dreptul. Ultimele trenduri în materie de amenajare a locuinţei, tronează în revistele cu profil deco-style şi anunţă: nu se mai poartă biblioteca în casă! A ieşit din trend acest lucru, este de-a dreptul hidos să ai cărţi multe în casă , deranjează ochiul celui care calcă pragul casei tale, acest lucru compromite definitiv locuitorul casei … Ca şi cum noi nu am fi în stare să ne amenajăm casa suficient de lucid ca prin ea să se reflecte propria noastră persoană , propriul stil , propriul suflet, aceşti oameni care dau startul unor mode penibile suferă probabil de influenţe malefice şi cred că ne pot spăla creierele aliniindu-ne spiritului de turmă. Ei vor să ne transforme în nişte aliens sau nişte roboţi fără creier căci probabil ştiţi că lipsa cititului cauzează rigiditate, lene mentală. Şi cum răul nu era destul, în România cărţile sunt citite cel mai mult de persoane cu vârsta ce depăşeşte 40 de ani. . La întrebarea “de ce nu-ţi place să citeşti? “ cele mai stupide răspunsuri ale tinerilor din ziua de azi sunt acestea: “sunt prea tânăr ca să mă îngrop în cărţi de-acum ; vreau să-mi trăiesc mai întâi viaţa şi la bătrâneţe o să am timp suficient să citesc ; 'vreau să fiu un om activ!” Dar v-aş întreba , iubiţi cititori, oare lâncezitul în faţa ecranului calculatorului şi televizorului, nu înseamnă inactivitate?
Prin personajele cărţilor putem trăi vieţi multe şi fascinante , putem colinda întreg pământul, putem descoperi universurile mult visate , care într-o singură viaţă sunt imposibil de găsit. Dacă nu aveţi bani pentru cărţi noi, există anticariatele şi bibliotecile . Totul este să vrei să citeşti! Oftăm şi mergem mai departe spre un nou oftat...
Seara după cină cetăţeanul român , în loc să prefere compania unei cărţi se încinge în jocul turbat şi non-valoric al butonării telecomenzii cu o satisfacţie tâmpă că însfârşit este stăpân pe ceva ... El "se pune cu blondele' sau cu tabloidele dar cu o carte nu! Stiţi care este riscul dacă citim mai mult? Riscăm să ne contaminăm cu multă cultură , cu un vocabular bogat şi rafinat, riscăm să ne bucurăm mai mult de viaţă, de noi înşine şi riscăm să fim mai generoşi cu cei din jur. Până la urmă riscăm să ne contaminăm cu mai multă iubire. Dar nu este cazul nostru ... Va propun sa faceti un exercitiu de imaginatie: duce-ti-va la ceas de seara in biblioteca si invitati la dans un autor care... "va face cu ochiul"! Satisfactia de a primii (ca printr-o vraja) raspunsuri mai mult decat asteptate din partea autorului, la intrebarile care te framanta va fi garantata. Oare ce prieten de-al tau te-ar multumii asa? El, autorul sta cuminte in biblioteca si asteapta dpar un semn din partea ta,asteapta sa-i acorzi increderea cuvenita. Nu-ti cere decat atentie in schimb...( ca sa intelegi foarte bine mesajul cartii sale). Rolul autorului nu este doar de prieten ci si de parinte: el te ajuta sa evoluezi spiritual, sa urci pe scara rafinamentului gustului...El sclupteaza in tine si creeaza un Nou Om: Omul de carte. 'Destinul cărţilor nu este vreun mare secret. Fie sfârşesc de-a dreptul la gunoi sau în vreun maldăr de maculatură, fie în podul prăfuit al vreunei case, fie în stomacul vreunei familii de guzgani . Cele mai sănătoase variante rămân îmbătrânirea cărţilor în anticariate şi în rafturile bibliotecilor noastre' . Nu avem parte de carte fiindcă nu vrem să avem.... Uneori nu putem să avem parte de cărţile noastre fiindcă le primim jalnic: cu pagini lipsă, cu coperţile pătate , cu sublinieri hidoase, cu colţurile filelor îndoite . Cine nu a mirosit niciodată o carte ( nouă sau veche) şi nu s-a îmbătat cu parfumul ciudat al filelor sale , nu are cum să mă înţeleagă de ce urăsc cărţile în format electronic . Mai trist este faptul , că deşi după ’89 cenzura cărţilor de mare valoare a luat sfâşit şi librăriile abundă acum de ele , în România se citeşte din ce în ce mai puţin. Amintiţi-vă cum pe timpul lui Ceauşescu oamenii stăteau ceasuri întregi la coadă în faţa librăriei pentru a prinde o carte bună şi cum acestea se dădeau „pe sub mână”...
Dacă iubiţi mai mult banii decat cărţile vă asigur că nu sunteţi singurii şi vă dau un sfat,formaţi o coadă şi aruncaţi cărţile în foc, poate fumul rugului aprins de cărţi vă va îneca şi vă va trezi păreri de rău când alte popoare se vor minuna de isprava voastră de a da cu piciorul în Bine!
C’est a pleurer! Vorba francezului...